Interviul cu Radu Moraru

Ţi-ai schimbat ochelarii.

Ştii ce se întâmplă, pe ăştia îi port în timpul zilei. Cei pe care-i ştii tu sunt ochelari de seară. Mai de ţinută. Un adevăr e: lumea nu-şi dă seama, dar pe cei din emiusiune i-am schimbat. Am acum două perechi la fel. Am comandat unii identici. Modelul acela nu se mai găsea în România. Sunt un id al meu.

Ce se întâmplă cu tine, Radule?

Adică?

Întrebam aşa…

Am făcut un pariu riscant. Să pleci de unde am plecat nu-i uşor. Sunt mulţi care au plecat de la televiziuni mari şi apoi au dispărut.

B1 nu era o mare televiziune.

Faţă de zero, faţă de un drum nou, era. Le-am spus colegilor mei că e greu, dar că o să facem performanţă mai mare. Ştiam că e foarte puternic brandul „Naşul”. Noi ne-am şi rebranduit. E foarte greu să faci o emsiune care sare de la divertisment la lucruri serioase. Dar am avut o campanie foarte bună şi agresivă. Am împânzit ţara de afişe mari. Am avut cel mai mare banner din România.

Păi şi degeaba?

Asta e pentru ochiul neobişnuit cu industria. Eu am bafta să lucrez în ea din anii ’90. De când a pornit. Când s-a pornit Pro-ul, la al cărui fenomen am particpat, îţi aduc aminte că avea o emisiune de dimineaţă, Andreea Esca la ştiri şi-n rest filme şi seriale. Să nu uităm că orice construcţie pleacă de la fundaţie. Acum suntem pe locul 20 şi ceva ca audienţă. Dar suntem măsuraţi doar pe o treime, noi nefiind difuzaţi în toate reţelele. E teoria numerelor mari care-ţi permite să înmulţeşti cu trei. Sunt un milion de antene digi, care nu sunt măsurate.

Acum mulţi ani, când ai început, ai început în ideea de -a deveni celebru, de-a reuşi financiar sau de-a rezolva problemele lumii?

Am început din pasiune. În televiziune, de exemplu, am intrat gratis. Culmea e că-n televiziune mi s-a triplat salariul în trei luni.

Radu, eşti dintre jurnalişii care au un hotel. Deci se poate reuşi financiar şi-n meseria asta.

Au fost ani în care eu câştigam foarte bine în comparaţie cu piaţa. Toţi care au lucrat la Evenimentul Zilei până prin 2005, câştigau constant de trei ori mai mult ca alţii. Atunci era o goană a ziaristului de-a epata. Eu am preferat să stau cu chirie şi să investesc în imobiliare.

Ca Dan Negru.

Suntem buni prieteni şi de zece ani tot schimbăm opinii în zona asta.

Ai lucrat cu Mircea Badea în televiziune. Cum vă înţelegeaţi?

În televiziune nu prea e timp. Aveam o pastilă cu revista presei în emisiunea lor de dimineaţă.

Te deranjează ironiile lui? De exemplu, faptul că-ţi spune „nasul”.

El a creat un personaj acolo. Încearcă să declanşeze nişte războaie cu care a reuşit să câştige notorietate. E o vorbă a lui Ion Cristoiu: „Vrei să te faci mare, ia-te de ăia mari”. Nu tot ce se vede la televizor e adevărat.

Te-ai regăsit vreodată în felul cum te descrie?

El nu mă cunoaşte, dar avem un prieten comun. Pe Oreste. În particular, nu gândeşte aşa. E o chestie de show. Trebuie să înţelegi. Mircea, însă, îngroaşă tuşa. Nu are un producător care să-l pondereze. Riscă să-şi piardă publicul educat. Nu poţi face emisiuni doar pentru karatiste. Trebuie să aibă şi un public care să-i înţeleagă subtilităţile.

Radule, în jurnalism ai avut acelaşi tip de oportunism pe care l-ai avut în afacerile imobiliare?

Nu. Afacerile imobiliare sunt unele dintre cele mai subtile din lume. Nu-i vorba de oportunism.  Îţi dau un exemplu. Una dintre cele mai tari afaceri imobiliare e McDonald’s. Cel mai central loc din oraş. În imobiliare nu cumperi. Acolo doar investeşti.

Revenind la întrebarea mea. Există senzaţia că te-ai asociat politicienilor care au puterea.

Zi-mi concret, că nu înţeleg ce spui.

Una dintre caracteristicile jurnalismului e faptul că trebuie să critice puterea, nu s-o aplaude.

Când ai un adversar puternic pe piaţă, încearcă să te distrugă în zona imaginii. Au lansat teoria asta cu portocaliul şi PDL-ul, care e total falsă. În echipa mea e o tradiţie. Un guvern instalat, trei luni de zile nu-l atingem. Oricare ar fi el. La Boc, am făcut o excepţie, pentru că a avut mai multe instalări.

L-aţi criticat pe Boc?

Păi nu mai vine la noi în emisiune de un an şi jumătate.

Boc fiind omul preşedintelui, pe care, însă, l-am văzut la tine în emisiuni. Dacă era o problemă, mă gândesc la faptul că n-ar fi trebuit să vină nici el.

E o chestie falsă. Eu cred că Boc, de un an de zile, îi zice „da” preşedintelui, apoi face „ba”.

Tu vorbeşti serios acum?

Da. Şi chiar pe vremea când relaţia lor funcţiona, noi îl criticam.

Ai o fată. Care e cea mai grea întrebare pe care ţi-a pus-o până acum?

Tot timpul îmi pune întrebări grele. Sunt cu ea ca-n emisiune. Orice răspuns dau, îl ţine minte. Am constat ceva: trebuie să fiu foarte sincer cu ea şi trebuie să-i răspund şi la întrebările pe care încă nu le înţelege. Vorbesc cu ea la fel cum vorbesc cu un om mare. E o generaţie de copii născuţi, crescuţi şi educaţi în libertate. Eu cred că ei vor salva ţara. Noi ne mai chinuim.

Radule, închei cu o întrebare dificilă.

Nu există întrebări dificile.

Ţi s-a întâmplat să-ţi fie ruşine de ce ai făcut?

Niciodată. E prima regulă pe care trebuie s-o înveţi. Să spui „nu”. Eu am spus şi pentru asta mi-am pierdut slujba de câteva ori. De la Pro TV, de la Antena 1, de la TVR şi chiar de la Evenimentul Zilei.