O tâmpenie

November 3, 2010 § 9 Comments

Băi nu mai pot să duc psihic treaba asta foarte mult. Când îţi e lumea mai dragă, vine câte unu cu ideea asta.  Se îmbracă în ţigan să demonstreze că sunt discriminaţi. Există un demers mai tâmp pe lumea asta?! Cristian Delcea se numeşte incredibilul ziarist. Mai e şi coleg de trust cu mine, ceea ce mă enervează suplimentar. Lucrează la Adevărul.  Nu vă mai spun că i-au spart şi casa acum 3 luni… nişte ţigani. Mai şi povesteşte şi că a tot mâncat bătaie de la ţigani în adolescenţă. Deci pare cumva incredibil, cum cineva cu datele astea ajunge să demonstreze lucruri pe care le ştim. Băi dacă ai cel puţin 2 experienţe negative cu etnia asta, dacă nu ai măcar bunul simţ de a fi precaut, o meriţi şi pe-a treia. Demonstraţia lui e nebunia minţii. Da nu e primul care o face. D-aia răbdarea mea trăieşte pe ultima sută. « Read the rest of this entry »

Advertisements

Despre Romania (2)

October 9, 2010 § Leave a comment

Am intrat acum vreo 10 ani într-un magazin în Londra. Vânzătoarea mă întreabă curioasă din ce ţară sunt şi îi răspund că din România. Reacţia ei e una importantă. “Ştiu România. Trimitem acolo ajutoare la fiecare Crăciun”. Specific că eu eram în magazin, unde ea era vânzătoare. Posibil că aveam la mine mai mulţi bani decât avea ea salariul. Ea îmi trimitea mie ajutoare. Cea de-a doua poveste s-a întâmplat în Barcelona. Şi atunci chiar m-am enervat. Cumpăram ceva. M-a întrebat fericit ăla de vindea acolo de unde suntem. “România”. Şi ăsta a reacţionat. A spus că “aha”. Şi a schimbat spontan şi evident reacţiile, devenind mai rigid în toate. “2 euro are all this”. I-am dat 5 şi l-am privit arogant. Cum mă privea şi el. “‘Keep the change”.

Despre România (1)

October 8, 2010 § Leave a comment

Mă uit pe TVR la o emisiune despre patriotism. Că românii mai sunt sau nu patrioţi. Andrei Pleşu spunea într-o carte că nu poţi fi mândru că ai aceleaşi origini cu atât de multe categorii de oameni. De pildă nu pot fi mândru că sunt român ca şi Boc, dar pot fi mândru că sunt român ca şi Ilie Năstase. Cu toate astea eu vin şi spun că putem constata o caracteristică generală acestui popor. Românii nu sunt ospitalieri. Românii sunt umili. Contează isteric de mult ce cred ceilalţi despre noi. În relaţie cu cel care vorbeşte limbi străine, noi trăim modestia omului simplu de la ţară, intrat în dialog cu unul complicat de la oraş. Statistic, majoritatea străinilor care ajung într-un fel sau altul la noi, nu sunt cei care contează prea mult la ei. Vin aici şi trăiesc euforia devenirii. Devin oameni importanţi. Românii nu pot fi mândrii pentru că sunt umili. A fi interesat de părerea celorlalţi despre România, e în penibil similar demersului meu de a opri oameni pe stradă să le explic că e mişto la mine acasă. Că e Dana. Că e cald. Că-i spaţioasă. Că nu ştiu ce. Cam tot atât de mult mă intereseazăpe mine ce cred francezii despre mine.  Mâine povestesc două întâmplări în ideea asta. Una în Londra, alta în Barcelona.

Deci aşa ceva

September 29, 2010 § Leave a comment

Urmăresc amuzat cum se discută despre maniere şi principii acum. Cum se discută despre ceea ce se cuvine şi nu se cuvine. Cum stă ţara asta pe un colţ de ziar la o tarabă şi mănâncă mici de la un meeting electoral şi cum stă ea aşa, vine preşedintele murdar de muştar la gură şi critică lipsa de maniere. Că nu se ţine furculiţa în mâna dreaptă. Şi nici nu se vorbeşte cu gura plină. Băi am atins o cota de ridicol de simt că ţara asta abia acum devine mică. În relaţie cu ridicolul pe care poate să-l determine. Domne că au aruncat poliţişti cu caschetele sau cum naiba se numesc. Şi ca urmare, Băsescu, deşi poliţia care-l însoţeşte nu e opţională ci obligatorie, renunţă domne la ea. Şi aşa mă trezesc cu preşedintele ţării mele, fumând pe dorobanţi într-un Logan. Apoi dând un telefon la volan. Şi între timp, o parte dintre cei 5 milioane care l-au votat, păstrându-şi postura de penibili, explică cum am avea un preşedinte mişto. Şi apare Ponta la incredibilul Radu Moraru şi se plânge că preşedintele n-are domne maniere. Că-i spune Ponta înloc de domnul Ponta. Şi să vezi ce-o să-i facă. O să-i spună Băsescu înloc de domnul Băsescu. Deci se anunţă vremuri grele pentru primul manelist al ţării. Băi ăsta a făcut vraişte România şi unul dintre liderii opoziţie îi reproşază apelativele pe care le foloseşte. Deci aşa ceva…..

În trafic

September 15, 2010 § Leave a comment

Între timp am înţeles că timpul pe care-l petrec în trafic nu e direct proporţional cu numărul de maşini angrenate. E în general într-o proporţionalitate directă cu coeficient de inteligenţă al lor. Băi mie îmi place să merg cu maşina. Şi îmi antrenez şi un fel de răbdare. Ba pentru că între timp vorbesc cu Dana. Ba pentru că ascult superba muzica pe care o am. Ba pentru că mă gândesc la gândurile mele. Motive ar fi. Există însă o categorie socială care nu stă în coloană. Lor le lipseşte răbdarea, cumva normal. Pentru că nu o au nici pe Dana în dreapta, nici muzica mea în cd player şi nici gânduri ca ale mele în creier. Şi o iau pe contrasens într-o senzaţie de superioritate faţă de cei care aşteaptă. Asta durează până vine din sens opus o altă maşină. Atunci, într-un tip de tranziţie imbecilă şi sinistră, trec de la aroganţă la umilitate. Că să-l laşi să intre. Se găsesc suficienţi imbecili şi în coloană care nu prea înţeleg nici de ce aşteaptă şi în general, nici de ce trăiesc. Ăştia sunt cei care, lăsându-i în coloană pe imbecili, îmi dublează timpul de aşteptare. Când ei nu există, penibilii de pe contrasens blochează circulaţia în sensul opus. O altă categorie tâmpă de oameni care mă scot din minţi sunt cei care adorm pe banda de lângă axul drumului. Cea care e pentru depăşire. Nu pentru mers tâmp. Şi el te obligă la un slalom, pe care eu l-am denumit “slalom printre cretini”. Şi în concluzie, starea cu care ajungi unde trebuie, e direct proporţională cu coeficientul de inteligenţă al celor care te însoţesc involuntar pe drum.

Maneliştilor….

September 7, 2010 § Leave a comment

Scriind un editorial pe site-ul revistei OK! , despre veşnicul cretinism al maneliştilor care ne-a adus aici, m-am obligat să le citesc comentariile plictisitoare şi lipsite de şarm. Dar nu e problemă, că datorită unuia, în timp ce-i răspundeam, mi-am dat seama de o treabă. Când începi să spui ceva despre aceşti penibili, ei îţi explică teoria cu oamenii liberi să asculte ce vor. Dincolo de faptul că una dintre caracteristicile acestui gen muzical e că-l asculţi vrând şi mai mult nevrând. Dincolo de asta e ce i-am răspuns. El: ” Fiecaruia ii place ce vrea,nu suntem obligati sa ascultam toti acelasi gen de muzica .. nu`ti plac manelele ? ok ,nu mai asculta si lasa`ne in pace cu atatea critici .. voi ,oameni inteligenti care stiti sa vb ,asa va dati ,dar sunteti vai de voi :-j de foame faceti asa “. Bun. Asta e replica lui. Maneliştii au bani mai mulţi. Teoretic te tentează un tip de invidie, doar că dimpotrivă. În halul în care cheltuie ei banii, ultimul sentiment e invidia. Primul e dispreţul. Bun. Şi acum răspunsul, care pentru mine a devenit teorie. “Problema nu e cu ascultatul lor. E cu mediatizarea lor. Există oameni ca tine, mai sensibili la imbecilitate şi cred că trebuie protejaţi. Aşa cum copiii sub 18 ani nu trebuie lăsaţi să vadă filme pentru adulţi sau cardiacii imagini şocante. Eu cred că oamenii ca tine ar trebui ajutaţi să nu-şi atingă limita lipsei de inteligenţă. D-aia nu trebuie să existe Guţă în spaţiul public. Că-l iei tu ca model. M-ai înţeles acum?”.

Aceşti penibili

September 2, 2010 § Leave a comment

Privind aceaste catastrofe, am o simpatie pentru zbaterile din discurs ale celor care mă scoteau din minţi acum vreo 6 luni. Fie de la televizor, fie de la masă cu mine. Eu cred că Băsescu poate fi simpatizat în discursuri. Doar că e nevoie de un tip de talent de care cei care-l susţin nu dispun. Adică e complicat să fii un om inteligent şi să-l votezi pe manelistul ăsta. Dar nu e imposibil. În exerciţiu susţinerii trebuie să identifici nişte elemente. Nimeni nu e constant nici în imbecilitate, nici în adevăr, nici în minciună, nici în inspiraţie, nici în ridicol. Capacitatea ta de a identifica elementele pozitive din discursul şi atitudinea ăstuia şi de a le îmbrăca într-o formă atractivă te pune în postura unui bun susţinător. E mai uşor să fii împotriva lui decât cu el. Comite atâtea imbecilităţi încât îţi trebuie talent serios să poţi să-l scoţi bine. Ironia sorţii e că în jurul lui antrenează un superb cerc vicios. Nu poate fi simpatizat de oameni prea inteligenţi. « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently browsing the Romania category at Mindfields.