Cu o ora in urma

October 28, 2012 § Leave a comment

“May you be in Heaven an hour before the devil knows you’re dead”. Cam cum e fraza asta? Cu ea incepe un film. Am senzatia de fragil.” How fragile we are”. Cum zice Sting. Ca se poate darama repede totul. Si nu-mi place frica. Te imputineaza. Imi plac oamenii siguri de ei. Admir asta de mic. De cand stateam sceptic in banca. Si ma uitam cu disperare la mainile profesoarei. Cum rasturnau tacticos paginile catalagolui spre cea de-a treia. Apoi ridica ceremonios privirea spre partea de sus. Buzaianu. i Ridica ochii si ma striga. De atunci am inceput sa-i admir pe cei care stiu. Cei carora nimic cumplit nu li se poate intampla. Cei care se ridica din banca cu demnitate atunci cand destinul ii striga. Eu nu eram asa. Ma ridicam incet si ma uitam sfarsit. Mina omului gata de executie. Asta am invatat de atunci. Sa vreau sa fiu dintre aia care stiu ce-au de facut.

Si mai era ceva ce mi-a ramas. De cand faceam sport. Jucam baschet. Dupa ce terminam un meci, de zeci de ori imi venea in minte ce-ar fi trebuit sa fac acolo. Si acolo. Din chinul asta al mintii a iesit dorinta asta. De a juca meciul o singura data. Din lupta cu regretul. Sa joci meciul o singura data! Asa am invatat sa fiu. Sa stiu ce-am de facut. Si sa nu-mi dau ocazia de a-mi parea rau. Sa ma lupt cu perspectiva parerii de rau. Nu-i usor sa fii un om senin. 

Vorbeam joi in emisiune cu Ilie Nastase. Despre regrete. Daca ar fi facut vreodata altfel. Mi-a zis ca nu. Nu are regrete. Daca ar fi facut altfel, n-ar mai fi fost el. Da! Suntem facuti si din greseli. Stiu insa o treaba. Dupa fiecare greseala pe care o pricepeam ca importanta, ma uitam la ceas si-mi doream sa mai traiesc ora aia o data.

Azi inteleg ca se da ceasul cu o ora in urma.

Naisss

October 24, 2012 § Leave a comment

Zece Secunde

October 22, 2012 § Leave a comment

Iti spun in fiecare zi cine esti. Sunt 10 seccunde in fiecare zi pentru care lucrez intens. Atat. 10 seecunde. Instinctiv recapitulative. Primele 10 secunde ale zilei. Alea iti spun cine esti. Cand treci din somn in viata. Cand redevii. In fiecare dimineata, in alea 10 secunde navaleste viata asa cum te-ai priceput s-o faci. Te reinstalezi in personajul tau. Asa cum te-ai priceput sa-l trasezi. Reincepi sa fii tu. Ala care ai inteles ca trebuie sa fii. De langa tine zambeste ea. Ea, cine ai inteles ca trebuie sa fie. 10 secunde.   Tot atatea sunt si in partea cealalta a patului.  10 secunde. Cu cine le imparti. Si cum le traiesti… dimineata!

Harvey

October 20, 2012 § Leave a comment

Romania – Olanda 1:4

October 17, 2012 § Leave a comment

 

 

i see skies of blue

October 14, 2012 § Leave a comment

Traim intre miza si premiZa. Sau premisa. Premisa fara sa contina rostul ne condamna la mize stupide. Mizele stupide te axfisiaza intr-o permanenta a obiectivelor ce in finalul lor par in mod cumplit fara rost. Oamenii mor. Nu traiesc. Pentru ca nu-si pricep rostul. Premisa ar trebui sa aiba rost. Pe undeva e un decalaj. Intelegem rostul privind inapoi. Traim privind inainte! Asa zicea Kierkegaard. O perioada am crezut ca e adevarat. Ca drama de aici vine. Nu mai cred in nefericirea de a privi inainte si de a intelege privind inapoi. Cred acum in nefericirea de a nu mai avea obiceiul de a privi inapoi. Si nici inainte. Cred in drama de a privi doar in jos. De frica sa nu te impiedici.De a trai plecand de la premisa asta. Sa nu te impiedici. Azi i-am spus unui coleg de ziua lui ca-i doresc sa ramana la fel de fericit. Si mi-a raspuns ca noi, astia cu capul in nori o sa fim tot timpul. Eu nu cu capul in nori zic, dar macar cu el spre nori cand suntem, viata devine simpla si frumoasa. E greu pana ridici capul din pamant.

Bucharest!!

October 6, 2012 § Leave a comment

 

Where Am I?

You are currently viewing the archives for October, 2012 at Mindfields.