Steinhardt

September 26, 2012 § Leave a comment

Tot uratul lumii asteia se aseaza relaxat pe incapacitatea omului de a-l sesiza. Pe prostia in care omul se instaleaza in fiecare dimineata in personajul pe care-l tot schimoniseste locuindu-l stupid de la nastere incoace. Prostia nu e o fatalitate. Dar sigur e cea mai usoara forma de ratarea relatiei cu Dumnezeu. Care practic e cam tot ce ai de facut pe lumea asta. Restul sunt cosecinte. Consecinte ale felului in care te-ai hotarat sa pricepi ce se intampla in jur. Cred ca e singurul rost al mintii. Probabil d-aia Dumnezeu i-a lasat omului ratiunea. Ca o sansa de a recastiga ceea ce s-a pierdut la inceput. Fiecare viata reface raportarea la pacatul originar. Cred ca fiecare viata e sansa omului de a nu musca din mar. Iar ratiunea e ceea ce Dumnezeu i-a lasat sa poata gestiona fericit liberul arbitru. Cred ca opusul credintei nu e atat necredinta, cat superstitia. A crede din superstitie e o ratare mai mare decat a nu crede deloc. Am vazut citatul asta azi. Mi-am adus aminte de Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt! Tot ce e de facut pe lumea asta e sa-l intelegi pe Dumnezeu. Ceea ce se apropie de imposibil cu cat te adancesti mai mult in ocazia de a fi prost!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Steinhardt at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: