In Exclusivitate!

August 30, 2012 § 1 Comment

Interviul cu Radu Banciu

August 29, 2012 § 3 Comments

Ai devenit celebru.

Radu Banciu N-aş zice. Atâta timp cât merg cu metroul, cu tramvaiul, cu autobuzul, ca un om obişnuit… Nu.

Te pot trece la oamenii care au reuşit în viaţă?

Profesional, am făcut numai alegeri bune. Sen­timental, am făcut numai alegeri proaste. Deci nu mă consider un om care a reuşit. În carieră, întot­deauna am făcut paşi înainte. Cred că a fost o ches­tiune meritată.

Te întreb concludent: îţi place ce-ai ajuns?

Dom’ne, eu am ştiut din anii facultăţii că vreau să fac presă. Aveam talent la scris. Nu m-am gân­dit la televiziune. Citisem foarte mult şi puteam să scriu oricât despre orice. M-am bazat pe aceste atu­uri. Sunt singurul om care a intrat de pe stradă la „Prosportul“ lui Chirilă, al lui Tolontan, Fănuş Ne­agu, Ioaniţoaia, Radu Cosaşu şi Adrian Păunescu. Ăştia scriau acolo. « Read the rest of this entry »

Cause it’s a bittersweet simphony, this life….

August 27, 2012 § Leave a comment

Pe 24 august  am împlinit 28 de ani. Zilele astea, dincolo de festivism inerţial trăiesc un farmec al lor. Sunt repere. Repere dinspre care priveşti. Şi-n prezent. Şi-n trecut. Şi-n viitor. Instinctiv priveşti în trecut. Şi  mă trezesc faţă în faţă cu marea la 2 Mai. Aşa cum am fost vara, toată copilăria mea.

Să zicem că în urmă cu vreo 15 ani, eram pe plajă la 2 Mai, de ziua mea, mă uitam în gol spre mare şi mă gândeam. Bă, cum o să fiu eu peste 15 ani?! Cum o să arate viaţa mea atunci?! De ce mi se tot părea mie că o să fiu dintre cei cărora le iese viaţa?! Nu mi se părea. Trăiam sentimentul acesta într-un tip de certitudine. Greu justificabilă. Eu! Nu alţii! Ceilalţi mă priveau sceptic. Nu ştiu să fi fost mai mult de 2.. 3 persoane care ar fi mizat pe mine. Dar ce contează? Stăteam pe plajă la 2 Mai cu ai mei. Cu Daria în braţe şi mă gândeam. La ce aş fi fost gata să renunţa acum 15 ani pentru prezentul acesta? Ce aş fi plătit în schimbul lui? Ce mă făcea pe mine atât de convins că am să-l trăiesc? Eu ştiu răspunsul. Stă în urarea pe care mi-a făcut-o Geanina Corondan. “Îţi doresc să te iubească Dumnezeu!”. Nu ştiu dacă El m-a iubit. Eu n-am ajuns la măsura să-l iubesc. Deocamdată doar mă tem de El. Dar am o certitudine care explică: sigur am crezut în El mai mult decât în mine! Şi cred că aici e explicaţia prezentului în care vineri mă uitam, în faţa aceleiaşi mări, de la 2 Mai, cu 15 ani mai bătrân.

Dinspre ziua asta spre viitor privesc mai mărunt. La 28 de ani îmi vine să trăiesc mai mult ]n prezent. Acum 15 ani, trăiam foarte mult în perspectivă. D-aia uneori acum şi vorbesc mai puţin. Să nu stric prezentul.  Aşa cum a fost joi spre vineri. Când stăteam pe o terasă şi aşteptam să fac 28 ani. Mama mi-a spus că am fost un copil bun. Şi-mi doreşte ca Daria să-mi fie la fel cum i-am fost eu ei. După 12 noaptea asta e melodia care a început… . Cu ea am împlinit 28 ani!

August 26, 2012 § Leave a comment

Interviul Florianei Jucan….

August 22, 2012 § Leave a comment

….cu Crin Antonescu… ca sa ne intelegem cat de stupefianti pot sa fie cei care, nu stiu cum naiba, au aceasta capacitate total iesita din comun, de a-l percepe intr-o comparatie cu Basescu. A reusi sa-i pui la aceeasi linie tine nu doar de stupid cat de nebunie! Cititi interviul pe care i l-a dat Florianei Jucan pentru Q Magazine, la un moment dat. Poate reusim macar spre final sa producem diferenta intre un presedinte si un manelist…

Q: Puneţi-vă masca lui Oscar Wilde şi spuneţi-mi totul despre omul Crin Antonescu. Faptul că v-a murit soţia şi că v-a murit un copil la naştere sunt drame care v-au învăţat că…?

C.A.: Nu doresc nimănui să treacă prin asta. Nu ştiu dacă nenorocirile îi fac mai buni pe oameni, dar cred că îi învaţă ceva. Te schimbă! Te schimbă mult de tot. Îţi pot da tristeţe, fie şi bine ascunsă, pe viaţă. Poţi să înveţi ceea ce trebuia să ştii deja şi fără să se întâmple asta – că suntem egali în faţa destinului, că există doar câteva lucruri esenţiale în lume, care ţin de iubire, viaţă, moarte. Restul sunt ipostaze, decoruri, detalii, pentru o piesă în care putem să jucăm roluri mai mult sau mai puţin interesante.

« Read the rest of this entry »

Interviul cu Monica Barladeanu ( 3 )

August 19, 2012 § Leave a comment

 DESPRE OAMENI

Nu e complicată această relaţie a ta cu Bobby, în acest tip de permanentă desincronizare de locuri în care trăiţi?

Nu. E complicată doar pentru cei care nu sunt în­văţaţi să trăiască aşa. Noi aşa am trăit întotdeauna.

E cel mai important om care a apărut în viaţa ta?

Da!

Nicio ezitare…

Niciuna!

Mă gândeam la această situaţie un pic interesantă. Tu actriţă, Bobby regizor. Mă gândeam ce situaţii similare sunt în cinematografie…

Woody Allen şi Mia Farrow. Cassavetes şi Gena Rowlands. « Read the rest of this entry »

Interviul cu Monica Barladeanu ( 2 )

August 18, 2012 § Leave a comment

DESPRE LOCURI

 

Lucrurile pe care-ţi face plăcere să le faci. La omul cu care-ţi place să trăieşti o să revenim. Să vorbim despre locul unde-ţi place să trăieşti.

E o întrebare la care, nu că n-aş avea un răspuns, doar că locul unde-mi place să trăiesc nu există. Asta m-ar ancora undeva. Pentru mine, senzaţia de a fi legată de ceva îmi declanşează o reacţie claus­trofobică foarte serioasă. De asta îmi place Bucu­reştiul în doze mici. Îmi place Los Angeles în doze mai mari, dar nu definitive. Îmi place mai mult New York-ul. Toate acestea împreună fac locul unde-mi place să trăiesc. Eu nu sunt structurată să-mi fac o casă, de unde să nu mă mişc decât atunci când plec în vacanţă. Sunt Săgetător.

« Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for August, 2012 at Mindfields.