The Winner Takes It All?

July 25, 2012 § Leave a comment

Mă uit la oamenii ăştia care dau examene. Să intre la facultăţi. La licee. Pe unde mai e de intrat. E un reflex pe care lumea asta îl instalează-n fire. E un reflex sub juridsdicţia căruia e complicat să ajungi un om fericit. Nu e suficient să ştii. Trebuie să ştii mai bine ca altu. Reflexul ăsta de a gândi prin comparaţie se instalează perfid şi obligatoriu. E greu de corectat.  Un exerciţiu de logică minimă aplicat contextual oriunde o să-ţi explice că nefericirea  nu e să nu ai. Ci să nu ai când ceilalţi au. Era complicat să-ţi doreşti un Iphone acum 20 de ani. Oamenii îşi configurează vieţile prin comparaţie. O viaţă frumoasă, în cadrul percepţiei ăsteia în care te instalezi, o viaţă frumoasă nu reprezintă nimic. Există doar o viaţă mai frumoasă. Fericirea e o chestiune de comparaţie. Iar comparaţia lasă în urmă doar două scenarii. Niciunul nu prezintă happy end. Cel în care te uiţi spre ceea ce vrei şi deocamdată n-ai. Şi cel în care te uiţi spre ceea ce ai şi deocamdată ceilalţi nu. Primul te branşează la invidie. Celălalt la mândrie. Primele două dintre cele şapte păcate. E felul omului de a se despărţi de Dumnezeu. Ratând eficient ocazia de fi fericit. Dar câştigându-le pe toate celălalte.

E una dintre marile bătălii pe care le dau cu mine. Aceea de a nu trăi prin comparaţie. E una dintre acele bătălii pe care dacă le câştigi… iei tot!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading The Winner Takes It All? at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: