Interviu cu Busu

July 24, 2012 § Leave a comment

Nu ştiu cine poate să îmblânzească vremurile… Lucrurile sunt mai clare în ceea ce priveşte vremea. Busu face vremea acceptabilă. Nu sunt mulţi cei care ştiu să-ţi formu­leze o veste proastă. Că sper că suntem de acord: nu există vreme frumoasă. Că e cald, că e frig, po­porul acesta e foarte priceput în a fi nemulţumit. De relaţia cu vremea, de mulţi ani se ocupă bine Busu. Unul dintre cei mai vechi oameni ai ProTV-ului. Vechi… adică buni.

Aş zice că eşti cel mai bine îmbrăcat de la ProTV.

Nu ştiu dacă cel mai bine îmbră­cat. Poate cel mai colorat. Sau poate cel mai neaş­teptat. Am avut noi o ştire cu o prezentare a unor case mari de modă. Şi era prezentarea ţinutelor din sezonul următor. Şi hopa! Au apărut costumele cu degradeuri, pe care eu le port deja de cinci luni. Cumva, oamenii care se ocupă de…

Se inspiră şi de la buletinul meteo.

Nu că se inspiră, ştiu trendul. Nu la cei care-l lan­sează. Zic despre cei de la noi, care lucrează aici. Ei sunt în contact cu cei din afară şi prefigurează ce va să vie. Pe de-o parte, ţinutele mele nu sunt ceva văzut deja, pe de altă parte, sunt şi trendsetter. Adi­că, îl vezi pe nea Busu, că deja, la 50 de ani, poţi să zici „nea Busu“, îl vezi îmbrăcat fistichiu. Apoi vezi prezentarea de modă cu ţinutele acelea, poţi să te gândeşti şi la asta. Eu nu fac doar un buletin meteo, ci şi un pic de spectacol.

ProTV are un istoric al spectacolului în cadrul buletinului meteo. De la Geanina Corondan încoace.

Foarte multe dintre programele ce ar putea fi considerate clasice aici sunt tratate ca un specta­col. Noi nu facem informaţie sau distracţie. Facem infotainment.

Uneori, replicile tale sunt mai interesante ca vremea în sine.

Vremea, mă rog, e aceeaşi. Nu poate s-o schimbe nimeni. La orice alt buletin meteo transmis de alt canal, vremea e tot aia. Atunci, sigur că trebuie să îmbraci într-un fel toată povestea asta.

Eşti la ProTV de la început. Pe atunci, te ştiam ca actor. Acum, mulţi dintre oameni te ştiu doar ca prezentator meteo. Nu ţi se pare frustrant? N-ai un orgoliu al actorului?

E o chestie asumată. Când am venit la Pro, o perioadă am mers în paralel, cu tea­trul şi televiziunea. Prin 2000, am renunţat la teatru. De un an, m-am reapucat. Am în­ceput să mă reobişnuiesc cu meseria asta. E destul de greu. 12 ani de pauză sunt mulţi. Nu recomand pauza în meseria de actor. E greu apoi să revii, ca mecanisme ale meseri­ei, ca resorturi emoţionale…

Simplific şi te întreb în felul următor: ai fi putut să fii un actor mai bun decât ai fost? Raportat la talentul tău, zic. Sau ai făcut cât ţi-a permis talentul?

Habar n-am. E foarte complicat să răspund. Să ne gândim şi la ce ţi se oferă ca actor, ce roluri, ce proiecte. Dacă eşti un actor genial, cum e Cornel Scripcaru, la Teatrul Bulandra, e genial degeaba.

Mă gândeam că ProTV-ul are multe producţii unde ai fi putut să contribui ca actor. Şi n-ai fost solicitat.

Depinde şi ce ţi se potriveşte şi ce nu. Una e să ţi se ofere nu ştiu ce rol şi fie să nu te mulţumească, fie să nu fii potrivit pentru el. Şi aici depinde de context… Să ne mai gândim la un lucru. Eu sunt în sediul ProTV şi dimineaţa, şi seara. Timpul rămas nu ştiu dacă e suficient să pot filma pentru o astfel de producţie.

Care a fost cel mai spectaculos moment din viaţa ta?

Spectaculos… nu ştiu.

Un moment spectaculos mi se pare, de pildă, cel în care ţi se naşte copilul.

O naştere nu mi se pare spectaculoasă. E ceva emoţionant. E ceva care-ţi modifică viaţa. Dar e o chestiune intimă. De-asta, de multe ori mă gân­desc că omul a greşit când a făcut un spectacol din naşterea lui Iisus. Noi facem un spectacol din orice se întâmplă în jurul nostru şi câteodată nu e cazul.

Mă uitam la o poză cu tine şi cu fetele tale. O familie frumoasă mi se pare o imagine spectaculoasă.

Sunt milioane de spectacole în jurul nostru. Poate să fie. Dar e al tău, nu al meu. Eu cu fetele mele suntem spectacolul tău, nu al nostru. Eu nu simt aşa.

Te urmăresc fetele tale la televizor?

Câteodată. Nu sunt fane. Şi au şi păreri despre ce văd.

Sper că proaste.

Critice. Şi foarte corecte. Sunt nişte copii nor­mali.

Care-şi privesc tatăl cu admiraţie.

Cu admiraţie. Dar nu excesivă. Potrivită cu ceea ce se întâmplă. Ele mă admiră când le duc în parc. Când le scot la îngheţată. Când mergem într-o ex­cursie. Nu pentru faptul că apar la televizor.

Vorbeam despre fete. Vorbind despre băiatul tău, ţi-a făcut mult rău apariţia lui în presă, acuzându-te că n-ai avut grijă de el?

Nu mie. Lui şi-a făcut. Pe mine m-a mâhnit. Dar nu pot să spun că mi-a făcut mie rău.

I-a adus un tip de celebritate, de care se poate folosi cine ştie cum. Am văzut că el şi cântă…

Foarte bine. Bravo. Dar când eşti folosit de nişte oameni care n-au în cap de­cât să te folosească, preţul fiind pentru ei foarte mic, dar pentru el foarte mare, nu cred că ieşi câştigat.

E o greşeală din viaţa ta?

Nu. De ce să fie o greşeală?

Aşa a părut, din felul în care a povestit-o el.

Foarte bine. Să povestească în continuare. Eu n-am să vă povestesc nimic. Eu am altă variantă pe care n-o s-o aveţi niciodată. Nu mă interesează subiectul. Nu băiatul. Po­lemica. Băiatul mă interesează. Câteodată, mai stăm de vorbă. Am avut discuţii foarte calde, la un moment dat, cu el.

Ulterioare? Adică v-aţi împăcat?

Noi doi n-am fost niciodată certaţi. Nu noi doi am fost certaţi.

Intuiesc ce-mi spui. Mai departe: citeam că refuzi să împlineşti 50 de ani. Poate fi refuzată vârsta?

Nu ştiu despre ce vorbeşti. Ce este aceea 50 de ani? Ce vă tot legaţi de treaba asta cu vârsta? Ea este un fapt la care se ajunge printr-un sistem de măsurare a timpului. Dar eu nu cred că despre vârstă trebuie să vorbim. Ci despre cum te simţi. Şi cum te raportezi la viaţă.

Şi la vreme, că trebuie să ne raportăm şi la vreme.

Dacă tu crezi că sunt lucruri care se potrivesc unei anumite vârste, ai greşit.

Îţi e frică de bătrâneţe, Busu?

Nu ştiu ce e aceea bătrâneţe. Nu înţeleg despre ce vorbeşti.

Ea vine fie că vrei, fie că nu… Te gândeşti să ajungi la bătrâneţe prezentând buletinul meteo?

Povestea e simplă. Că vorbim despre meteo sau teatru, dacă eu am să am ceva de spus şi lumea va vrea să mă asculte, am să fac lucrurile acestea. Când nu va mai vrea, am să încerc să mă reinven­tez şi să fac altceva, care să fie util. Dacă nu, nu!

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Interviu cu Busu at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: