July 31, 2012 § Leave a comment

Du-te pe mare! Suntem 8 milioane!

July 31, 2012 § Leave a comment

Nivelul spectaculos al inteligenţei publice a făcut să se aplice entuziast ideea că nu contează ce s-a întâmplat. Contează ce putem demonstra că s-a întâmplat. Iar stupiditatea demonstraţiei e într-o proporţionalitate inversă cu nivelul de inteligenţă al adresantului. Ea se bazează pe una dintre caracteristicile spectaculoase ale prostiei autentice. Proştii nu pot recunoaşte o greşeală. Pentru că ceea ce ei nu pot niciodată să asume e că sunt proşti. Şi atunci, în fuga asta isterică de a nu-şi valida acest statut, n-au voie să recunoască nici în faţa evidenţei. Şi te trezeşti că o iau pe câmpii, într-o euforie militantă de luptă cu logica şi neputinţa. Se instalează  comici în orice reconstrucţie stupidă a realităţii în cadrul căreia,  par  că nu par ceea ce sunt!  Trăiesc bucuria omului căzut de la o înălţime unde n-avea ce căuta, bucuria primei părţi a prăbuşirii. Cea în care par că zboară.

O intrebare

July 30, 2012 § Leave a comment


Va pun si eu o intrebare. cinstita. De la obraz. Despre omul acesta. Comunistul care lupta impotriva comunistilor. Omul lui Iliescu din anii 90, care lupta impotriva oamenilor lui Iliescu. Secretarul de stat al ministerului transporturilor cu care au venit minerii, care lupta impotriva celor care au favorizat venirea minerilor. Si asa mai departe. Eu va intreb cu sinceritate. Si de la obraz. Ca vreau sa mai scriu si altele. Nu mai pot cu ăsta. E obositor sa lupti cu incapacitatea oamenilor de a nu fi prostiti de asta intruna. E adevarat, mai sunteti putini. Enorm de putini. Dar sunteti. Bine… am inteles, ca n-a pus ăla ghilimele. Ca se trezeste Antonescu tarziu. Ca au dat astia lovitura de stat prin vot democratic, impotriva democratului care subordonase toate institutiile statului. Ca va da afara din Europa, ca nu mai au pe unu subordonat lor, cu politica de austeritate aici. Ca ia Antonescu justitia daca pleaca marele garant al ei cu 3 dosare penale imense inchise deocamdata. Ba! Am inteles. Ok! Intrebarea:

“Ba! Vouă chiar nu vă e rusine mă cu ăsta?!”

O mare dezamagire

July 29, 2012 § Leave a comment

ANDREI PLESU in 2011

“Victimele lehamitei plimba peste o privire obturata de cataracta. E totusi straniu ca entuziasmul excesiv, scuzabil prin juvenilitate si buna-credinta, n-a reusit totusi sa ma contamineze, dar ca oboseala mea cronica a fost mai curand vindecata de reprezentantii taberei opuse: aceea a nevroticilor, a pesimismului neptunian, a lehamitei. Entuziastii au, macar, in priviri, o anumita lucire de candoare. Vor ceva, sunt gata de atac, aspira la o rezolvare. Nu se poate trai pe baza de suspin. Nu se poate delega tot ce e esec personal, sau comunitar, asupra soartei neprielnice.”

July 29, 2012 § Leave a comment

THIS COUNTRY DESERVES A BETTER CLASS OF CRIMINALS!

 

July 28, 2012 § Leave a comment

V for Vendetta

July 28, 2012 § Leave a comment

Citesc o carte a lui Paler in perioada asta. Asa a fost sa fie. Si tocmai trec peste urmatorul pasaj:

Altadata, important era sa-ti tii gura! Acum e important, se pare, sa-ti bati gura. Altadata, regula era frica. Acum, regula e tupeul. Comunismul a creat omul duplicitar, schizofrenic. Vremea de azi creaza omul cinic. Iar eu ma comport ca un imbecil: pun la suflet tot ce vad si aud in acest final de istorie.

Ironic! Cam asta fac. Dar la un moment dat, in felul meu de a deveni, mi-am pierdut rabdarea cu ce percep ca fiind, intr-o forma a evidentei, urat. Si n-am ce face. Suport greu. In compensatie ii iubesc mai mult pe ai mei. Eu traiesc tara asta ca si cum ea ar fi frumoasa. Intruna construiesc ziduri. Imi apar sansa de a trai frumos. Sunt agresiv uneori cand scriu. Sau cand ma mai cheama lumea sa ma intrebe de vorba la televizor. Nu stiu cand am intrat in direct vreodata cu alta miza in minte decat aceea de a-mi apara spatiul in care m-am nascut. E un instinct in care traiesc. Sper ca a venit vremea alor mei.

Am scris mult despre politica in saptamanile astea. Mult. Pentru ca nu mai am rabdare cu Romania urata. Poate e momentul ca si ai mei sa aiba un presedinte. Ai mei, adica Romania asa cum o percep eu, ca finnd o tara ce merita sa fie frumoasa. L-am studiat mult pe Antonescu. Nu-mi asum usor oameni necunoscuti. E ceea ce logica mea percepe ca fiind singurul politician de al carui fel de a fi m-am simtit reprezentat. N-am sa am insa nicio inhibitie in a-l  trece la dezamagiri. Deloc. Nu-l cunosc. Nu suntem prieteni. Eu l-am studiat in spatiul public. Se poate sa ma insel. Credeti-ma, o fac rar. Asa de tare dispretuiesc la oameni incapacitatea de a recunoaste ca au gresit, incat nu pot sa am aceasta apucatura. O sa recunosc ca am gresit. Nu va fi cazul. Ce voiam eu sa zic… JOS BASESCU!

 

Where Am I?

You are currently viewing the archives for July, 2012 at Mindfields.