Azi…

June 27, 2012 § Leave a comment

Pe la 12 am plecat sa-l duc pe frati-miu la aeroport. Se duce o saptamana la Bruxelles. E un festival acolo. Canta unii. Plus ca acolo se iau deciziile. La Bruxelles. S-a dus cu prietena lui. Cine stie. Pana l-am dus, pana m-am intors, cam o ora. Inainte sa urc am mai vorbit un sfert de ora cu un prieten la telefon. Ajung. Dana o culca pe Daria. Liniste. Ceea ce nu era in regula. Ceva nu era. Era ceva ce nu era. Bă! Biggie! De ce n-a venit Biggie la mine?! Prima data cand intru in casa si nu sare pe mine! Dana: “Păi nu e cu tine?”. Eu: “Ce sa caute cu mine?! “. Ea: “Aaa, ai lasat usa deschisa. Sa vezi ca a plecat dupa tine”. Calculam. Vreo ora si un sfert. Cobor, aproximativ isteric. Alerg in toate directiile. Si-s multe. Nimic. Liniste. Biggie cand ma pierde incepe sa tipe. Deci nu e. Ma urc in masina. Tot cartierul m-am invartit. Ma gandesc, sa vezi ca s-a dus in Herastrau. Da de unde sa stie el drumul? Că-l duc cu masina acolo. Sau sa vezi că a fugit dupa masina spre aeroport. Da’ Biggie nu e destept ca aia din filme. E destept ca el. Deci foarte putin destept. Bă vreo jumatate de ora am alergat cu masina prin tot cartierul. Nimic. Ma gandeam cum m-am gandit cand era sa moara ca mancase otrava. “Doamne, mai da-mi o sansa! O sa ma port mai frumos cu el! O sa-l iubesc mai mult”. Imi vine in minte ziua aia care se apropie. In care ieseam cu Daria, Dana si Biggie. Adica ai mei. Doar ca nu mai e Biggie! Si de aici jur! Ca sa ma credeti pe cuvant. Opresc obosit psihic masina in fata unei scari de bloc de pe langa mine. Si strig: Biggie! Ca nu-l mai strigasem.Că el cand se pierde strigă el. Si aud ceva care suna a el. Dinspre scara aia. Sau din gradina aia. Mă uit nimic. Ma duc spre scara mea. Si parca, parca, aud ca ma striga cineva: “stati putin!”. Si mai aud o data. Dar se auzea putin. Si ma gandesc ca mai mult imi doream sa aud, decat auzeam. Ma duc spre celebra scara si iese de acolo o fata cu incredibilul Biggie in brate. Incredibil. Biggie! Zice: “plangea pe aici!”. Ii multumesc, plec si ma gandesc: deci ziua aceea despre care vorbeam ramane in picioare. Ma intorc acasa cu el in brate. Si cu mai multe datorii. Am promis sa-l iubesc mai mult. Sa nu impiedicam zilele frumoase sa aiba loc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Azi… at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: