La inceput…

June 14, 2012 § 1 Comment

Am obiceiul de a ma pricepe la replici. Dar va intreb omeneste, in timp ce ma duceam sprea copilul meu, ce era sa-i zic?! Ma uitam la ea si nu stiam ce sa zic. De zis ceva trebuia sa zic. Nu sa stau asa mototol. Bai da ce? Ce era de zis? Si cu ce credeti ca am rupt tacerea? Zic, “ce faci frumoasoooo?”. Va spun, mi-a crapat apoi obrazul de rusine. Ce replica tampita. Se mai si uitau asistentele la mine. Dupa care, cu ce credeti ca am continuat? Zic, “măi, măi, măi!”. Asa mi-a venit. Absolut inexplicabil. Dupa care… “frumoasa ce esti”. Bai, nu ma opream din astea. Vorbeam fara mine. Apoi a fost momentul ala cand m-a fixat. Se uita fix la mine. Nu parea foarte incantata. Se uita la modul “m-oi descurca si cu ăsta acum”. Iar eu ma uitam in sensul ca “hai, recunoaste ca-ti convine ce tata ai!”.

Apoi, cand a inceput sa planga in brate la mine. Stateam si ma gandeam. Si daca nu ma place? Ce fac? Ca eu nu stiu sa ma fac placut. Adica sunt simpatic. Fac glume. Cutare. Daca nu-i plac glumele mele? Pai ce sa fac, ma schimb acum la 28 de ani? Ia sa-i placa si cu asta am terminat.

Dupa care, cum veneam la spital, cum nu mai plangea. Alta problema. Sa nu care cumva sa se deduca de aici ca trebuie sa fiu tot timpul in preajma. Ca nu mai plange. Fel si fel de probleme. Investigheaza motivele plansului. Apuca-te si cauta apoi argumentatii sa ti se para speciala faţă de alti copii. Cum eu sunt special faţă de alti tati. Complex procedeu. Toata lumea, ca domne semeana cu mine. Bine, eu oricum ii banuiesc pe toti de duplicitate. Nu i-am prins inca, dar sigur dupa aia se duc la Dana: “Zicem asa sa scapam de el. Iti dai seama ca de fapt cu tine semeana!”. Si mai e inca o treaba. Toata lumea insista sa-i aduca ei chestii. Ies din prim-plan. Si atunci fac apel la un obicei de-al tatalui meu. De fiecare data cand ne lua ceva ii zicea lu’ mama: “ti-am luat cutare pentru copii”. Deci ea are de toate. Puteti sa-mi faceti mie cadouri pentru ea. Atata vreme cat buna mea dispozitie se resfrange si asupra ei. Ce vreau eu sa spun e ca sa nu fiti superficiali. Mai vorbim.

§ One Response to La inceput…

  • frozen says:

    Am ras cu lacrimi ! Asta imi aminteste de al meu sot cand l-a vazut prima data. Nu stia cu ce sa inceapa, tremura din cap pana-n picioare. Esti tare simpatic, tine-o tot asa.
    Felicitari pentru micuta si bucurati-va de ea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading La inceput… at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: