June 28, 2012 § Leave a comment

Azi…

June 27, 2012 § Leave a comment

Pe la 12 am plecat sa-l duc pe frati-miu la aeroport. Se duce o saptamana la Bruxelles. E un festival acolo. Canta unii. Plus ca acolo se iau deciziile. La Bruxelles. S-a dus cu prietena lui. Cine stie. Pana l-am dus, pana m-am intors, cam o ora. Inainte sa urc am mai vorbit un sfert de ora cu un prieten la telefon. Ajung. Dana o culca pe Daria. Liniste. Ceea ce nu era in regula. Ceva nu era. Era ceva ce nu era. Bă! Biggie! De ce n-a venit Biggie la mine?! Prima data cand intru in casa si nu sare pe mine! Dana: “Păi nu e cu tine?”. Eu: “Ce sa caute cu mine?! “. Ea: “Aaa, ai lasat usa deschisa. Sa vezi ca a plecat dupa tine”. Calculam. Vreo ora si un sfert. Cobor, aproximativ isteric. Alerg in toate directiile. Si-s multe. Nimic. Liniste. Biggie cand ma pierde incepe sa tipe. Deci nu e. Ma urc in masina. Tot cartierul m-am invartit. Ma gandesc, sa vezi ca s-a dus in Herastrau. Da de unde sa stie el drumul? Că-l duc cu masina acolo. Sau sa vezi că a fugit dupa masina spre aeroport. Da’ Biggie nu e destept ca aia din filme. E destept ca el. Deci foarte putin destept. Bă vreo jumatate de ora am alergat cu masina prin tot cartierul. Nimic. Ma gandeam cum m-am gandit cand era sa moara ca mancase otrava. “Doamne, mai da-mi o sansa! O sa ma port mai frumos cu el! O sa-l iubesc mai mult”. Imi vine in minte ziua aia care se apropie. In care ieseam cu Daria, Dana si Biggie. Adica ai mei. Doar ca nu mai e Biggie! Si de aici jur! Ca sa ma credeti pe cuvant. Opresc obosit psihic masina in fata unei scari de bloc de pe langa mine. Si strig: Biggie! Ca nu-l mai strigasem.Că el cand se pierde strigă el. Si aud ceva care suna a el. Dinspre scara aia. Sau din gradina aia. Mă uit nimic. Ma duc spre scara mea. Si parca, parca, aud ca ma striga cineva: “stati putin!”. Si mai aud o data. Dar se auzea putin. Si ma gandesc ca mai mult imi doream sa aud, decat auzeam. Ma duc spre celebra scara si iese de acolo o fata cu incredibilul Biggie in brate. Incredibil. Biggie! Zice: “plangea pe aici!”. Ii multumesc, plec si ma gandesc: deci ziua aceea despre care vorbeam ramane in picioare. Ma intorc acasa cu el in brate. Si cu mai multe datorii. Am promis sa-l iubesc mai mult. Sa nu impiedicam zilele frumoase sa aiba loc!

June 26, 2012 § Leave a comment

Simplificand treaba cu Adrian Nastase

June 26, 2012 § Leave a comment

Conceptul de politician care nu fura e adresat strict imbecilior. E motivul pentru care e si stupid sa imaginezi ca toata lupta in politica se da pentru un  salariu de 1000 de euro. E clar ca toti isi folosesc influenta, asa cum e clar la chelnari ca traiesc din tipsuri. Politicianul incoruptibil e o constructie predestinata mintilor idioate. Adica celor multi.

Contextualizand, treaba asta cu Nastase se intampla intr-un moment delicat pentru Basescu. Pare ca e pe final. Caracteristic prabusirii e felul celor din jur de a nu se prabusi cu tine. De a te lasa sa cazi singur. Momentan Basescu a anulat senzatia prabusirii. Cum? Printr-o smecherie. Nastase putea fi inchis in cadrul unor spete serioase, logice si evidente. Stiti care e problema cu ele? Ca la orice treaba serioasa, au pus mana mai multi. Si atunci e complicat procedeul prin care gasim o treaba in care asta e singurul vinovat. Si uite asa ajungem sa facem o smecherie. Dar asta in aplauzele publicului deschis euforic spre orice imbecilitate livrata simplu. Fara nuante. Coruptul de Nastase. Comunistii. Psd-ul. Hua!

Nu ma incearca serios convingerea ca asta chiar s-ar fi impuscat. ca s-ar fi nimerit. Sau ca ar fi tras. In mod sigur a incercat. Nu am inca alt motiv logic pentru care treaba asta s-ar fi facut, altul decat pentru a-l plasa pe Basescu in coltul agresorului. Pentru ca e evident. Urmeaza suspendarea si referendumul. Ce ma scoate din sarite e altceva. Capacitatea publicului de  a fi stupid. Adica in timp ce motivul pentru care le place Basescu e ca e smecher, motivul pentru care nu le place Nastase e ca e smecher. Si pentru ca aceasta dubla masura nu poate fi explicata doar prin prostie, aproape ca incep sa cred in flacara violet.

June 25, 2012 § Leave a comment

My week with Daria

June 25, 2012 § Leave a comment

S-a terminat prima. Si cea ma complicata. Ca trebuie sa ne intelegem fara cuvinte. Doar din priviri. Din maimutareala. Si ne intelegem. Ea pe mine mai mult. Probabil pentru ca maimutaresc mai bine. Si cand nu ne maimutarim, fixeaza cu privirea spatii din camera. La ce s-o uita?! Si gesticuleaza. O inseamna ceva. Ce sa mai, ne intelegem greu. I-am pus muzica. I-am cantat ceva. Asta din urma, mizand si pe capacitatea ei redusa de a discerne. Probabil si-a facut o parere gresita deja despre oamenii care canta. Dincolo de asta, nu m-am convins inca daca ma place. Uneori se uita atent spre mine. Si a bine si a rau. Ieri ne-am fixat unul pe celalat. Vreo 10 secunde. Ca prima data. Doar ca de data asta mi-a zambit. In coltul gurii. Scurt. Poate ironic. Si plange. De ce? Eu stiu… cine stie…  . Ca sa se integreze in conceptul de nou nascuta. Sa stie lumea ca acolo e un copil. Dar confruntarea grea nu e cu ea. E despre ea. E o intrebare pe care as vrea s-o deslusesc. Mi-o aseaza cam toti cu care ma intalnesc.  Intrebarea: cum este sa fii tata? Si nu stiu. Stiu doar cum e sa fii tatal Dariei: superb!

June 15, 2012 § Leave a comment

Biggie, la usa celei mici… . Pricepand si ca n-are voie si ca se intampla ceva si ca si-a pierdut din celebritate. Pricepand omeneste. Cum il stiu eu probabil se gandeste… “lasa ca o sa fie bine! N-or fi investit in mine aiurea”. Si cum ma stiu pe mine, da! O sa-i fie bine. Problema e ca o stiu si pe Dana. :)))

Where Am I?

You are currently viewing the archives for June, 2012 at Mindfields.