Flower Power

April 30, 2012 § Leave a comment

Trandafirul din dreapta este cel din ziua în care m-am căsătorit cu Dana. L-am avut la o şedinţă foto. Apoi i l-am dat lu’ mama. L-a pus în vaza aceea la fereastra aia. Acum doi ani asta. De atunci n-a făcut decât să-i schimbe apă. O dată la două zile mi se pare. Are doi ani! N-am explicaţie. Sau nu, deocamdată. Nici nu-mi trebuie. Dumnezeu uneori operează dincolo de explicaţii. Uneori nu ţine să se justifice. Alteori nu suntem capabili să-L pricepem. Şi-n situaţiile acestea eu doar îi mulţumesc pentru ce am şi merg mai departe. Buchetul din stânga e cel pe care tata i l-a dat lu’ mama acum trei zile. Împlinesc 28 de ani de căsătorie. Sunt şi mulţi şi puţini. Depinde din ce capăt priveşti spre ei. S-au căsătorit în anul în care m-am născut eu. Cam aşa arată un colţ din lumea la care ader eu.

Advertisements

This is it

April 24, 2012 § Leave a comment

 

 

Generaţia Pro

April 24, 2012 § Leave a comment

Toate generaţiile au această apucătură în instinct de a se poziţiona într-o superioritate faţă de cele care i-au urmat. Intră în desfăşurătorul raportării la ce urmează. Toţi au trăit vremuri mai mişto. Toate generaţiile următoare au fost mai imbecile. Şi nu cred că e doar mândrie sau percepţie. Chiar cred că lumea se tâmpeşte. Băi dar explicaţi-mi cum naiba mă stabilesc eu superior genraţiei copiilor mei? Cam cât de imbecili trebuie să fie ăştia care urmează ca eu care am făcut parte din generaţia care dădea bip să-i privesc cu superioritate. Deci dădeam bipuri. Fără logică. Nu înseamnau nimic. Îmi dădea cineva bip. Îi dădeam înapoi. Şi erau unii care-ţi băteau obrazul. “Bă… ţi-am dat trei, unu nu mi-ai dat înapoi”. În generaţia mea s-a desfăşurat “mirc/ul”. Ca mod de socializare. Intra lumea în vorbă fără prea multe gesticulaţii. “ASL pls”. Age sex location. De-o infantilitate spectaculoasă. Cum intru eu în retorica aia care spune că muzica pe vremea mea era mişto. Nu ce e acum. Şi apar cu MB&C. Genius şi T-short. “Bă, pe vremea mea cântau N&D şi ASIA,  nu infantilităţile astea de acum”. N-am cum să preiau discursul ăsta. E caraghios. Pe vremea mea fetele se căţărau pe platforme. Şi mergeau. Aia era şmecheria vestimentară. Alea de la Andre erau trendsettere. Bă nu mi-au fost uşor. Vin din vremuri complicate.

actualul imbecil

April 23, 2012 § Leave a comment

Imbecili au fost tot timpul. Dar parca astia din vremurile in care traiesc au ceva particular. Astia sunt sublimi. Imbecilii entuziasti. Defileaza. Au ceva stilistic in felul in care-si administreaza neputinta. Un aer superior cu care-si duc prostia. Si-i inteleg. Sunt vremurile lor. Isi traiesc momentul de gratie. Se cauta imbecili. De altfel e si complicat sa traiesti fiind altfel. Imbecilul defilant nu e ala care nu stie. E ala care nu stie cu superioritate. E ala care se simte valorizat de faptul ca habar n-are. E cel care-si asuma entuziast cretinismul. Te lovesti de ei la inceputul oricarui subiect. Nu stiu nici politica. Nici fotbal. Nu-l stiu nici pe ala. Nici pe ala. Nu stiu nici istorie. Nici aia. Nici aia. Nu intreprind niciun efort minim de a pricepe ce se intampla pe lumea asta. “Pe mine nu ma intereseaza”. Dar nu ca nu stie il duce in ridicol. Ci ca ti-o zice si intr-o superioritate. Mi-a fost greu sa pricep logica de desfasurare a vietii astora. O perioada. Apoi intelegi. Sunt vremurile in care imbecilii sunt interesanti. E vremea lor. Au suferit destul… .

Interviul cu Sorin Oprescu

April 18, 2012 § Leave a comment

Eu nu ştiu dacă omul ăsta e aşa cum pare. Ăsta e pasivul unei discuţii cu un politician. Am stat şi l-am ascultat pe primarul capitalei o oră. Eu nu ştiu cum e. Pot să spun cum pare. Pare că e greu ca un om să se prefacă atât de bine. Aşa cum pare că e greu ca un politician să semene atât de bine cu un om. Atât de bine încât să pleci cu certitudinea că ăsta chiar aşa e. Şi totuşi, nu e imposibil…

 

« Read the rest of this entry »

Conquest of Paradise

April 13, 2012 § Leave a comment

E un moment mai important ca toate în filmul lui Mel Gibson. E mai important că mi se pare că-l trăim iar. E acela în care oamenii se înşiră de-o parte şi de alta a drumului pe care merge Iisus cu crucea în spate. Stau şi fac băşcălie. Şi-mi imaginez că poantele nu sunt rele. Nu nivelul umorului e discutabil. Ci prezenţa lui.  Printre ei, trecea insesizabil faţa diavolului. Felul în care i-a construit prezenţa e singura reuşită a filmului ăsta. Foarte bine făcută. Instalată în secvenţă aşa cum este. E cea mai importantă reuşită. Să lucreze în anonimat. Pe întuneric. Ca-n discursul din “Devil’s Advocate. Ca-n dialogul dintre Pacino şi Keanu Reeves.

Don’t get too cocky my boy. No matter how good you are, don’t ever let them see you coming. That’s the gaffe my friend. You gotta keep yourself small. Innocuous. Be the little guy. You know, the nerd… the leper… shit-kickin’ surfer. Look at me. Underestimated from day one. You’d never think I was a master of the universe, now would u?

Cine le administra acel fel al lor idiot de a se raporta la Dumnezeu? Niciunuia Iisus nu i-a luat liberul arbitru de a înţelege ce vrea. De a deveni cine vrea. Dar în cadrul acestei deveniri idioate, în contextul acestei decizii a omului de a-şi construi viaţa fără Dumnezeu, poate cea mai importantă dovadă de prăbuşire a raţiunii e felul în care e reconfigurat procesul în urma căruia Iisus e condamnat la moarte. E un gest pe care tot idiotul îl face decizând să trăiască în viaţă fără Dumnezeu. Condamnându-l pe acesta la moarte. Dar ceea ce logica propune e să asumi această decizie până la capăt. Nu să stingi lumina ca apoi să-l judeci pe Dumnezeu când te împiedici, în cadrul prăbuşirii, că de ce e întuneric. Dumnezeu e lumina pe care imbecilitatea o stinge…

The Great Meeting Day

April 12, 2012 § Leave a comment

Şi-au luat nişte prieteni un beagle. Ca idee. Sau pur şi simplu. Şi cum l-au luat ei aşa, am tot aşteptat să se poată întâlni cu al meu. Ca oamenii cum s-ar zice. Am tot numărat zilele până la importanta întâlnire cu al meu. Stăteam şi număram. Până când n-a mai fost cazul şi s-au întâlnit. În premieră pe ţară… iată imaginile!!

 

Where Am I?

You are currently viewing the archives for April, 2012 at Mindfields.