Dobrovolschi VS Craioveanu ( 2 )

March 20, 2012 § Leave a comment

Vlad Craioveanu

Câţi ani mai ai, Vlade?

Vlad: Atâţia câţi îmi dau.

Ai văzut ce zice Mihaela Rădulescu: nu contează anii din buletin.

Vlad: Da. După 100, nu mai contează.

Pari că duci o viaţă mai liniştită acum.

Vlad: Nu par. Chiar duc. Sunt la casa mea, cu familia mea, cu cărţile mele. Cu jocurile mele electronice. Filmele mele. Şi prietenii mei, pe care îi selectez din ce în ce mai bine.

Care e diferenţa dintre a sta la casă şi a sta într-un apartament?

Vlad: E de nervi diferenţa. Am crescut în copilărie la o casă. Apoi ai mei au fost repartizaţi în Slatina cu serviciul şi a trebuit să-i urmez. Am stat la bloc. Nu-mi plăcea stilul acela de viaţă. Eşti prea apropiat de vecini, n-ai un spaţiu intim de viaţă. Casa îţi oferă o linişte mentală diferită.

Mă uitam la Thea. Ce-a luat de la unul. Ce-a luat de la celălalt.

Alina: De la Vlad are sensibilitatea. De la mine a luat fizicul şi încăpăţânarea.

Vlad: Dacă mă mai faci sensibil… te sparg!

Alina: Ce, nu eşti? Taci din gură!

Vlad: Bine, mă. Sunt sensibil.

Apropo de sensibilitate. Thea a apărut ca imagine a unei firme de rochii pentru copii. Şi mă gândeam, dom’ne, Vlad Craioveanu a fost un model pentru tineri şi acum, uite, şi fata lui devine model.

Vlad: Păi eu nu vreau să fi fost.

N-am vorbit serios.

Vlad: Te rog să nu mai vorbeşti serios cu mine.

Alina: Am întrebat-o pe Thea dacă vrea. A zis că, dacă-i plac rochiţele, da.

Dar dacă o să-şi propună de aici înainte să ajungă manechină?

Alina:  Eu n-am nimic împotrivă. Să-şi aleagă ce vrea, dar…

Să nu vină cu un fotbalist acasă….

Vlad: Dar de ce mă, dacă e om bun… (râde)

Alina: Voiam să spun că e importantă şcoala. Să facă ce vrea, atâta vreme cât ea va şti că prioritatea e educaţia. Ieri mi-a zis că vrea să se facă pictoriţă. Azi s-a răzgândit şi a zis că vrea să fie actriţă.

Dacă e la şcoală deja, au început şedinţele cu părinţii. Ai fost, Vlade?

Vlad: Am fost. Au avut o retorică de până şi Napoleon n-ar fi ţinut-o minte. Cum naiba să fie?! Forţat, ca toate întâlnirile astea. Sunt oameni diferiţi, veniţi din medii diferite, cu preocupări diferite, dar obligaţi să stea două ore în acelaşi loc. Ai două şanse. Un Smart Phone. Sau o bună imaginaţie.

Care e cea mai dificilă situaţie cu care v-a confruntat?

Alina: N-au fost.

Vlad: Sunt mulţi copii educaţi agresiv şi perfid. Devin ca părinţii lor.

Tu-mi pari, declarativ cel puţin, uneori agresiv.

Vlad: Cu prostia aşa am fost tot timpul. Am o aversiune faţă de ea cum rar mai întâlneşti în zilele noastre. Îmi port stigmatul, sunt împotriva vântului.

D-aia îţi şi stă părul aşa, probabil.

Vlad: Am mai chelit în ultima vreme. Într-un an, rămân fără păr.

Alina: Eu l-am cunoscut cu părul scurt. Stătea o grămadă de timp în baie. Nu puteam să-l văd până nu-şi dădea cu 1.000 de geluri în cap. I-am zis să nu-şi mai dea, să-l şteargă cu prosopul şi să-l lase. Mamă, şi când a ieşit… deci era Jetson 5. Era foarte tare. Şi Andrei Gheorghe, când l-a văzut, a zis la fel.

Howard Stern.

Vlad: Gheorghe mi-a spus că e unul ca mine. Eu habar n-aveam de el. După vreo doi ani, a apărut filmul. Şi m-a sunat Andrei Gheorghe într-o seară. Nu vorbeam cu el de vreun an. Aveam perioade când nu vorbeam. Zice: “Bă, vezi că e un film la care trebuie să te uiţi”. Mă uit la film şi da! Mă copia.

Cum te înţelegi acum cu Gheorghe?

Vlad: Perfect. Că nu vorbim. Atunci când nu-ţi sună telefonul să ştii că eu am fost. (râde)

Dobrovolschi. Vorbeam şi cu el despre relaţia voastră…

Vlad: Avem o relaţie de colegialitate, profesionalism şi interes.

Mă întorc la casa voastră. Îmi place că pare foarte aerisită, aşa.

Vlad: Dar parcă ai mai schimba ceva (râde). Ia zi.

Zic altceva. E adevărat că mediul în care trăieşti te influenţează? Sau voi aţi fost la fel, oriunde aţi trăit?

Vlad: Mediul sfinţeşte locul.

Alina: Andrei Gheorghe stătea aici, în zona asta, în Pipera. Şi veneam în vizită la el. Mai stăteam de vorbă cu Maria, fosta lui soţie. Şi o întrebam tot timpul, mirată, cum pot să stea acolo. Mi se părea foarte departe. Ea îmi răspundea că n-am cum să înţeleg pentru că nu stau acolo. Că n-ar mai pleca. După ce m-am mutat aici, asta am spus şi eu, că n-aş mai pleca. Jur.

Vlad: Mie-mi place că parcă sunt în excursie aici.

Cât timp o să rămâneţi până la urmă aici? Că asta e problema când închiriezi: că, dacă-ţi place prea mult, nu-ţi mai vine să pleci.

Alina: Avantajul nostru e că totuşi ne plictisim. Mie-mi place să mă mut. Dar încerc în ultima vreme să stau cât mai mult într-un loc, pentru Thea.

Spuneaţi despre faptul că vă plictisiţi repede. Unul de celălalt nu s-a întâmplat.

Vlad: Nu. Urâm aceleaşi lucruri, ne unesc multe. ( râde)

Când vă certaţi, cine are obiceiul să amelioreze situaţia?

Alina: Amândoi.

Vlad: Nu ne place starea aia de rahat, de tensiune, care e în aer.

Alina: Suntem împreună de 12 ani. O dată nu s-a întâmplat să plecăm la culcare supăraţi!

În aceşti şapte ani cu Thea, care e amintirea importantă pe care a prilejuit-o?

Alina: Cea mai veche amintire cu ea e de când a râs prima dată.

Vlad: Am şi pozat-o.

Alina: Eu o ţineam în braţe şi a început să râdă în hohote. Deci fantastic a fost. Era grasă ca un luptător de sumo. Şi apropo de amintiri, Thea e copilul ideal în concedii. O dată nu ne-a enervat. Am luat-o cu noi de la patru ani. Este ceva… incredibil. Tot timpul se trezeşte înaintea noastră. Îşi face micul dejun şi aşteaptă. Noi ne trezim şi e prima pe plajă. Înoată cu Vlad până nu-i mai văd. Ne-a anunţat că e sirenă, oricum. Nu i se face somn. Nu se plictiseşte.

Vlad: Ne palce s-o urmărim cum se distrează, cum comunică cu ceilalţi copii.

Alina: Păi da, a avut parte de prima dragoste vara trecută: Ianis, un băiat care părea de vârsta ei. Era grec.

Vlad: O proteja de toţi pe plajă.

Alina: Săreau de pe un ponton. Când venea rândul Theei, ăsta micul, Ianis, se ducea până în capătul pontonului să vadă dacă poate să sară şi-i făcea semn. După ce sărea ea, se aşeza să nu care cumva să sară cineva până nu iese Theea. Era incredibil.

Păi şi cum s-a terminat povestea?

Vlad: Am plecat. Păi erau ultimele două zile din concediu.

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Dobrovolschi VS Craioveanu ( 2 ) at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: