Interviul cu Viorel Catarama

February 13, 2012 § Leave a comment

M-am tot întâlnit cu oamenii bogaţi ai ţării. Toţi mi se pare că trăiesc lipsa de aderenţă la un principiu important. Banii nu sunt miza. Dacă ştii să te raportezi la ei, pot fi mijlocul. E maxima realizare a lor. Ce-o fi atât de greu de înţeles… nu banii te schimbă. Dorinţă de a-i avea. Şi teama de a-i pierde. Încearcă să fii fericit, schiind printre aceste jaloane. Încearcă să trăieşti bucuria de a ajunge pe un munte al cărui vârf nu l-a văzut şi nu-l va vedea nimeni vreodată.  Încearcă să fii fericit urcând, fără a te strădui să te opreşti, să priveşti un pic în jos. Întotdeauna în sus. Tot timpul obosit, dar motivat să urci mai departe. Am mai stat de vorbă o dată cu cel pe care în mintea mea l-am înregistrat ca fiind primul capitalist al ţării. Aşa l-am reţinut eu. Printre primii prezentaţi ca oameni de afaceri în spaţiul public de după Revoluţie. Un om bogat. Un om interesant. Nu ştiu dacă fericit. Dar asta contează?

Despre el

Aţi ieşit puţin din prim-plan. De tot sau deocamdată?

Aş prefera să dispar complet. Nu ştiu dacă o să şi reuşesc, dar cel puţin asta e intenţia mea.

În toţi anii aceştia, când v-aţi plăcut cel mai puţin?

Cel mai mult m-am displăcut în perioada 1995 -2000. Când, de altfel, am fost şi cel mai mediatizat. Am făcut o greşeală fundamentală atunci. Am încercat să fac şi politică, şi afaceri simultan, la cel mai înalt nivel. Este imposibil. Am avut probleme şi-n politică şi în afaceri.

Dar de când aţi intrat între milionari, care a fost perioada în care aţi trăit cel mai fericit?

Sunt două. E sfârşitul anului 2001, când s-a născut băiatul meu, Ştefan. Şi anii 2010, 2011. Destul de mult. Alţii mor şi n-au parte de aşa ceva.

Vă mai propuneţi încă un moment de tipul acesta? Mă refer la naşterea copilului.

În general, sunt un om realist. Îmi doresc ceea ce pot avea.

În acest moment ce vă face fericit, domnule Cataramă?

Am discutat despre două momente în zece ani. Chiar credeţi că trăirile acestea vin pe o bandă rulantă?

Greşim noi sau aşa e viaţa făcută?

Asta e o chestie care ţine mai mult de filosofie. Nu e un domeniu în care să fiu foarte puternic, dar cred că aşa e făcută lumea. În esenţă, n-ar mai exista bucurie, dacă ea ar fi continuă, dacă ar fi o stare de normalitate. Ea există pentru că este rară. De ce sunt diamantele preţioase?

Cum au rămas lucrurile în privinţa custodiei lui Ştefan?

Se află în urma unei decizii irevocabile a justiţiei, în custodia mea. Dar are contact permanent, în niciun fel restricţionat, cu mama lui,.

Cu mama băiatului ce relaţie aveţi?

Când un cuplu se desparte, înseamnă că sunt probleme. Unele dintre probleme se atenuează. Altele dispar. Altele rămân. Dar ambii avem ca obiectiv ca Ştefan să crească într-un mod corect.

Ce planuri aveţi pentru el?

În mod normal, aş vrea să-mi preia afacerile. Vom vedea însă dacă-i place, dacă vrea. Sau dacă are aptitudini. Om vedea. La 10 ani e prea devreme pentru concluzii. Nu ştiu dacă la 10 ani a fost cineva care ştie ce urmează să facă.

Dumneavoastră ce voiaţi să deveniţi la 10 ani?

Posibilităţile mele de alegere erau limitate. Trăiam într-una dintre mahalalele Bacăului. Fără contact cu lumea reală, prin urmare, dacă aveam opţiuni, ele erau în zona de şofer, frizer sau bucătar.

Le-aţi ratat.

Le-am ratat. Aşa e.

În momentul acesta, la vârsta şi la poziţia socială a dumneavoastră, puteţi să-mi spuneţi că aveţi prieteni?

Da. Acum pot. Acum pot să spun că am prieteni. A fost o perioadă lungă de timp în care nu am avut mulţi prieteni. A fost şi greşeala mea. N-am ştiut să mi-i aleg. De când sunt mai retras, am prieteni mult mai solizi.  Din punctul acesta de vedere, pot fi declarat un bărbat fericit.

Întrebam pentru că tentaţia e să crezi că, de la un anumit nivel, e complicat să găseşti oameni de acelaşi nivel social cu tine.

Eu caut să găsesc oameni peste nivelul meu, ca să nu mai existe nicio complicaţie.

Există un film care se potriveşte vieţii dumneavoastră, pe care l-aţi urmărit şi care are similitudini vieţii dumneavoastră?

În acest weekend am stat aici cu mulţi prieteni. Am avut invitaţi la prânz şi am luat împreună şi cina. La un moment dat, cineva i-a sugerat altcuiva să urmărească filmul „Marele Gatsby”. A explicat că există o legătură între mine şi acesta, strict privind numărul de cămăşi din garderobă. E un film cu Robert Redford, absolut special.

Bani

În topul milionarilor, priviţi în sus sau în jos?

Întotdeauna în sus.

Încercând să înţeleg lumea aceasta, vă întreb: priviţi concurenţial?

Există concurenţă. Încă ce concurenţă!

La care aderaţi şi dumneavoastră…

Nu mă pot pune împotriva curentului.

Există un moment în care banii sunt prea mulţi?

Nu. Eu n-am întâlnit niciun om care să-mi spună că are prea mulţi bani. Dimpotrivă. Toată lumea se plânge de prea puţini.

Mă uitam la filmul „Wall Street”. La primul. Dintr-unul dintre dialoguri reieşea ideea că problema nu e să fii sărac. Ci să devii sărăc, odată ce ai fost bogat.

Hai să punem altfel problema. Când a venit Revoluţia, mulţi au trebuit să treacă din postura omului bogat în celelalte. Unii au supravieţuit, alţii nu. Astăzi presupun că e greu. Dar îmi aduc aminte cât de fericit am fost când am avut prima casă, un apartament în Colentina. Prima maşină, o Dacie. Cu starea aceea de fericire nu m-am mai întâlnit. Deci totul este relativ.

Ce replică v-a plăcut cel mai mult din filmul acela?

Chiar discutam recent cu un prieten momentul în care Michael Douglas îl învăţa pe un boboc ce înseamnă adevărata viaţă: private Jetul, nu first class-ul. M-aţi întrebat, v-am răspuns.

Prima Dacie, spuneaţi. Aţi avut primul Maybach din România.

Îmi aduc aminte că am fost la fabrică. Maybachul a scos pe piaţă două modele concomitent: 57 şi 62. Nu poţi să conduci modelul 62. Îţi trebuie şofer. 57 a fost făcut şi pentru cei care conduc. L-am ales, îmi place să conduc. De altfel, în fiecare zi fac cel puţin 70 de kilometri de aici până la firmă şi înapoi.

Cum se simte motorul unui Ferrari?

Cam tânăr pentru un bărbat ca mine. E prostia pe care unii bărbaţi o fac după o anumită vârstă. Nu-mi pare rău. Cumva e un pic cam mult spus că-ţi pare rău că ţi-ai luat un Ferrari. Dar aş fi condus-o cu mai mult entuziasm acum 30 de ani. La maşinile sport eu am o problemă. Fiind foarte înalt, 1.92 m, nu încap. Sunt foarte puţine maşini în care eu intru. În Ferrari Scaglietti stau comod. Iniţial, mi-a plăcut mai mult McLaren Mercedes SLR, însă n-am reuşit să intru sub nicio formă în ea.

V-aţi mai şi plictisit să tot fiţi un om bogat?

Niciodată nu poţi fi plictisit, întrucât îţi doreşti mai mult. Sigur că, din când în când, mai intervine o plictiseală de moment.

Aveţi o casă construită cu mult bun gust. O locuiţi de 12 ani. V-a părut vreodată prea mare?

Niciodată.

Despre doamne

N-aţi locuit în casa aceasta întotdeauna alături de cineva. Vă simţiţi confortabil cu dumneavoastră?

Încerc să mă simt. Fac tot ce pot. Nu întotdeauna am reuşit. Au fost lucruri de care am fost mândru că le-am făcut. Momente în care n-am fost. Momente în care m-am simţit împlinit. Momente în care nu m-am simţit împlinit. Viaţa e complicată.

Regretaţi vreuna dintre femeile cu care aţi trăit? Regret, în sensul că lucrurile ar fi trebuit făcute altfel…

Lucrurile le faci cum simţi. Când nu faci cum simţi, lucrurile ies rău. Dincolo de asta, nu poţi să-i ceri unui om ce nu poate să facă.

Cu Adina Alberts unde a fost greşeala?

Despre Adina aş vrea să fac un singur comentariu. Pentru mine, va fi mereu cea mai frumoasă femeie din Univers. E singurul comentariu pe care-l fac pe această temă.

Lucrurile sunt neremontabile în relaţia cu ea?

Am spus că e singurul comentariu. Dumneavoastră sunteţi singurul cu care am discutat subiectul. Am dat două declaraţii în ceea ce-o priveşte. Ambele vi le-am dat dumneavoastră.

Sunteţi un bărbat complicat?

Destul de complicat. Nici n-aş fi putut să fiu altfel.

V-aţi înţeles pe deplin până la vârsta aceasta?

Da. Pot să spun că, în momentul când purtăm această conversaţie, mă cunosc foarte bine.

Vi se pare important. domnule Cataramă, să trăiţi viaţa lângă aceeaşi femeie?

Mi se pare foarte frumos. E una dintre plăcerile vieţii.

Cum ar trebui să fie doamna Cataramă?

Nu sunt foarte calificat să dau un răspuns la întrebarea aceasta.

Luaţi în calcul şi varianta în care să trăiţi singur ultima parte a vieţii?

Sigur. E foarte posibil.

Anul 2012

Cum o să fie anul viitor?

Se pare că anul viitor va fi cel mai greu din 2008 încoace. Foarte multe ţări din Europa sunt în pragul exploziei. Sau imploziei, luaţi-o cum vreţi. Prin urmare, exporturile româneşti vor scădea. În România nu se întrevede nicio creştere a veniturilor. Nicio creştere a activităţii economice. Dimpotrivă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Interviul cu Viorel Catarama at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: