Momente şi Schiţe

February 9, 2012 § Leave a comment

  • Ieri dimineaţă visam. Ca orice om în oricare dimineaţă. Dana mă trezeşte, ca orice om invidios pe visele celuilalt. Dar fără măcar să intuiască în ce moment se producea intervenţia ei. Făceam un interviu cu Michael Jackson. Şi trăiam o senzaţie ciudată pentru un om care cu asta se ocupă. Mă întâlnisem cu el fără să-mi pregătesc nicio întrebare. Ceea ce mi se mai întâmplă. Dar stând faţă în faţă cu el, bă n-aveam nicio întrebare pentru el. Mi se părea că se ştie tot şi nu mai e nimic de întrebat. Iar el mă privea excedat. Părea sătul de atitudinea oamenilor, pe principiul “marele MJ”. Parcă nu mai suporta nici el importanţa asta. Şi nici eu treaba asta a mea cu întrebările.  Şi cum stăteam noi doi aşa, a intervenit Dana. Pe principiul şi “când te-ai trezit era dimineaţă”.
  • Apropo de Dana. E, cum mulţi dintre oameni ştiu, însărcinată. Ăsta e obceiul ei recent. Acela de a fi însărcinată. Şi cum stătea ea aşa însărcinată îmi spune 2 chestii esenţiale. “Parcă sunt dintotdeauna însărcinată. Nu mai ştiu când nu eram”. Şi ca şi cum asta n-ar fi fost sufiecient, mânca un măr şi la un moment zice: “Am obosit mâncând mărul ăsta”.
  • Mă mai plimb cu Biggie prin Herăstrău. Şi mă mai întâlnesc cu alţi oameni cu alţi câini. Pentru mine e o responsabilitate. Spun asta pentru că exstă pe bună dreptate o echivalenţă pe care lumea o produce între personalitatea căţelului şi cea a stăpânului. Asta face ca tot ca toate felurile de ase manifesta ale lui Biggie să mi se inventarieze. Când latră isteric, lumea se uită la mine cu coada ochiului. Nu se spune nimeni nimic. da sigur toţi gândesc. Când nu mă ascultă şi o ia aiurea, iar eu ţip după el, iar. Sunt privit cu superioritate tăcută de către cei ai căror câini nu-şi permit aşa ceva. Dar să zicem că nu aici e problema. Cu asta mai merge. Da se mai întâlneşte ăsta cu câte un câine şi uneori are obiceiul de a produce mişcări sexuale. Fără rost. Adică nu într-o finalitate. Aiurea. Şi mi-a explicat ieri unu cu un ditamai labradorul căruia Biggie i se adresa aşa, că încearcă să domine. D-aia face aşa. Că între fraţii lui, probabil Biggie era şef. Şi de acolo obiceiul. Ceea ce-mi plăcea ca idee. Îmi place să se creadă despre mine aşa. Problema e alta. Că labradorul ăsta se uita aşa… îngăduitor. Aproape cu dispreţ. În sensul că nu se punea la mintea lui. Şi ăsta era pe dominare. Făcea… dregea. Ăsta stătea superior şi-l lăsa pe al meu să pară un caraghios. Eh, cu aşa ceva nu vreau să fiu asociat. De azi mă dezic de Biggie. Fiecare cu felul lui de a fi. Cu felul lui de a-şi trăi viaţa. Adică nu simt că mă mai reprezintă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Momente şi Schiţe at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: