Interviul cu Irinel Columbeanu

February 29, 2012 § 1 Comment

Vă întreb un lucru pe care lumea îl discută în media pe un ton ironic. Aţi avut vreodată complexe fizice?

Nu. Dar de ce mi s-ar întâmpla să am?! Nu consider că ar fi un motiv. Dacă aveţi un metru la dumneavoastră mă puteţi măsura. 1,72 m vi se pare puţin? « Read the rest of this entry »

Trasure Island

February 28, 2012 § Leave a comment

Mi-a rămas în minte un banc. La un moment dat un bogătaş ajunge pe o insulă unde întâlneşte nişte băştinaşi. Ăştia pescuiau. Le era bine. Îi strânge şi le zice o idee: “Fiţi atenţi ce vă învăţ să faceţi. Nu vreţi să vă adunaţi să facem o firmă, să vindem peştele ăsta?! Cu banii apoi cumpărăm bărci mai mari. Strângem mai mult peşte. Şi mergem pe mări mai îndepărtate. O să avem pieţe mai mari, o să vindem mai mult, şi mai mult. O să ne luăm vapoare şi mai mari. O să facem miliarde”. Şi ăia întreabă instinctiv: “Păi şi cu banii ce facem?!”. La care ăsta le dă o replică superbă care suspendă logica perfect: “Vindem afacerea şi trăim în insule liniştiţi”. “Bă, păi nu facem deja asta?”. Cam asta e paradigma în care lumea evoluează. Continuă până când pricepe că succesul e capacitatea de a te întoarce de unde ai pleat. Şi nu asta e superb. Superb ştiţi ce e? Superb e că ştiu bancul de la un om foarte bogat. Mi l-a spus Bobby Păunescu săptămâna trecută.

 

The Make Up

February 27, 2012 § Leave a comment

Cam cât timp din viaţă femeile se pictează pe faţă? “Make up”. Împăcarea. Îmi place ideea femeii certate cu ea, aşa cum îmi place soluţia litigiului. “Make up-ul”. Perfectă denumirea. Treaba se numeşte bine. Acţiunea femeii de împăcare cu ea e “make up-ul”. Vă daţi seama ce conflict e acolo, dacă zilnic el trebuie ameliorat cu tone de produse. Una dintre marile industrii ale lumii e aceea de împăcare a femeilor cu sinele. Urmăriţi o femeie în timpul acesta. Senzaţia e de operaţie pe creier.  Acţiunea se petrece într-o stare de concentrare maximă. Nimic nu poate să deranjeze ostilităţile. Femeia aflată în cadrul împăcării cu sine. Femeia în faţa oglinzii. Femeile împrumută o altă faţă. Zilnic. Şi şi-au făcut-o cu mâna lor. Ele au făcut ca o femeie nemachiată să pară neîngrijită. Inatractivă. Până când prima femeie nu a hotărât că e neîmpăcată cu sine, a existat vreodată o aşteptare de genul ăsta din partea bărbaţilor?! Nici vorbă. Voi ne-aţi învăţat să privim aşa. Noi, bărbaţii, am acceptat îngăduitori orice. Doar ca voi, femeile, să fiţi împăcate. Am acceptat indiferenţi până şi această construcţie stingheritoare. Absolut stranie. Inexplicabilă. Conceptul de “machiaj natural”. Reacţia raţiunii e “păi ori machiaj ori natural?”. Ambele. “Machiaj natural”. Perfect.

Dar altceva mă interesează aici. Felul în care se insinuează în viaţa omului tot felul de realităţi cu senzaţia că nu se poate altfel. Trăim în tot felul de structuri impuse de vremuri, le asimilăm fără reţineri. Entuziaşti. Le trăim în certitudinea că aşa a fost făcută lumea. Make  up-ul femeilor e o chestie romantică pe lângă toate celălalte. Un tip de artificialitate a vieţii pe care nu o mai putem nici măcar percepe altfel. Altfel… lumea evoluează… . Nu?!

February 25, 2012 § Leave a comment

Viaţa la OK!

February 24, 2012 § Leave a comment

  • M-au chemat ieri cei de la departamnetul juridic. Că s-a încheiat procesul pe care-l aveam. Şi cutare. Că aşa şi pe dincolo. Am scris despre o duduie (doamnă) că tâmpeşte publicul cu ce cântă şi m-a dat în judecată. Probabil pentru că n-a fost de acord. Ieri şi-a retras procesul. Poate se retrage cu totul.
  • Aseară eram la evenimentul OK! Oscar… chestii. Făceam nişte piruete pe acolo. Eram bine. Mai o glumă acolo. Mai zâmbeam mişto. Mai stăteam cu mina de om care face şi drege. Mai păream aşa. Mai păream altfel. Îl ascultam pe Lucian Viziru cântând şi mai schimbam amabilităţi. Cu unul, cu altul. Cu oamenii esenţiali din jur. Şi făceam cum făcea ăla în “Entourage”. Cum se întâlnea cu câte cineva cum “I am a big fan of yours”. Eram în felul acesta. “Foarte bună emisiunea ta! E tare de tot! Chiar era nevoie de aşa ceva!”. Ceva de genul ăsta. După care intram discret în detalii. Pentru mai multă veridicitate. “Am văzut-o pe … la tine. Cel mai tare interviu pe care l-a dat până acum”. Şi mi se părea că sunt superb pe dialog din ăsta. Creativ. Ştiu să ies repede din situaţii stranii. De pildă asta: “Te potriveşti foarte tare cu băiatul cu care prezinţi emisiunea”. “Păi de anul trecut nu mai prezint cu el”. “Am văzut!”. Adică până acum eram cum sunt eu. Sincronizam corect discursul cu ce gândeam. Da’ nu ştiu ce m-a apucat aseară. Eram şi nervos cu meciul. În fine… .

We live in a beautiful world staring at the sun!

February 23, 2012 § Leave a comment


11 : 00 pm

February 21, 2012 § Leave a comment

Mai e o ora si trece cea mai grea zi a lui Biggie! A scapat cu bine. Si ca s-o citez pe mama… “atata vreme cat toata lumea este in viata, putem considera doar ca am avut o zi proasta”.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for February, 2012 at Mindfields.