Coloana Vertebrală

January 24, 2012 § Leave a comment

Nu ştiu cum. Dar te trezeşti la un moment dat cu obiceiul de a sta aplecat. Sau într-o parte. În versiunea pozitivă. În celalată… nu te trezeşti deloc. Mergi cocaşat o viaţă întreagă. Ai un aspect tâmp. O stare proastă. Un fel de a fi şi a sta idiot. Fără să pară important să le explici. Adică văd existenţe duse cocoşat, cu senzatia naturală că aşa e viaţa. Oamenii işi poartă coloana strâmbă ca pe o fatalitate. Unii. Alţii o poartă entuziast. Ca pe o modă. Se poartă oamenii ajunsi în pozitii stranii.Trăim în lumea în care a sta drept ţine de lipsă de imaginaţie. În care sunt mişto oamenii strâmbi. Mi-a placut Dan Puric într-o emisiune. Sau în mai multe. Zice “Bă, o să ajungă să ne fie ruşine să mergem drepţi pe stradă”. Nu se întâmplă dintr-o dată. În timp. Cinic. Discret la început. Şi ajungi să nu poţi sta relaxat decât într-o parte. Obiceiul de a te aşeza strâmb, construieşte acest tip de a fi. E o caracteristică a coloanei vertebrale. Ea tinde să devină aşa cum o aşezi. Şi ajungi să traieşti în lumea în care oamenii nu mai ştiu că stau strâmb. Pentru că în jur e plin de cocoşaţi. Se construieşte o realitate falsă, aceea că oamenii trebuie să ajungă strâmbi. Îmi place conceptul cu ideea dreaptă intrată într-o minte strâmbă. Odată trecută printr-o minte strâmbă, nu există idee care să rămână dreaptă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Coloana Vertebrală at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: