My Giant…. interviul

September 6, 2011 § Leave a comment

Să discuţi cu el înseamnă să reuşeşti să parcurgi o înlănţuire de trăiri greu de negociat într-un tip scurt. Ghiţă Mureşan te poartă de la teamă, la emoţii, la simpatie, te aduce puţin prin admiraţie şi te lasă mirat. Te miră felul în care un om atât de mare poate fi atât de bun. Poate să zâmbească înţelegător tuturor celor care vor să se fotografieze cu el. Te învaţă cum orice defect poate fi înţeles drept o calitate. Şi cum norocul întâi se antrenează şi apoi se trăieşte. Devine brusc nemulţumit când pare că dialogul sugerează că în viaţa lui înalţimea a fost suficientă succesului. A trăit printre cei mai înalţi oameni. Cei din baschetul profesionist din America. Uneori a câştigat. Alteori a pierdut. De fiecare dată i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că se află acolo.

Cel fel de om eşti? Norocos, ghinionist, fericit sau nu?

O persoană foarte norocoasă. Am o familie cum nu-mi pot dori mai mult. Am făcut ce am vrut în viaţă. Vrei să mergem mai departe? Am ajuns în locuri în care nu credeam că o să ajung.

Norocul e şi cum ţi-l faci. Înălţimea ta ar putea fi pentru unii un ghinion. O caracteristică greu de dus în viaţă. La tine a fost o calitate.

Dacă eu nu mă văd pe mine cât sunt de înalt, nici tu nu te vezi pe tine cât eşti de bărbos. Depinde unde vrei să ajungi cu ceea ce spui acum.

Lumea pare construită pentru oameni cu un anumit tip de înălţime maximă.

Să zicem că lumea e făcută pentru oameni. Şi nu mergem mai departe de atât. Poate vrei să ajungi la diferenţa de înălţime şi să-mi spui că am avut noroc pentru că am fost înalt. Nu vreau să ajungi aici. Ai şi ghinion în viaţă. Dar eu nu-l reţin.

Baschetul şi America te-au mai şi dezamăgit?

Mi-au dat foarte multe dintre cele pe care nu le-am avut. Şi am descoperit altceva în mine jucând acolo. M-am descoperit poate şi pe mine.

Te-ai sincronizat temporal cu jucători mari. Ai jucat împotriva lui Michael Jordan. O legendă. Ce fel de om ţi s-a părut că e?

Foarte deştept şi simpatic.

Arogant?

Poţi fi arogant. Câteodată şi trebuie. Dar depinde cu cine. Cu mine n-a fost.

Îţi aduci aminte primul lucru pe care ţi l-a spus?

Mă întrebi parcă aş fi fost un copil care se întâlnea cu Michael Jordan. Sunt curios de ce nu m-ai întrebat despre primul lucru pe care i l-am spus eu lui.

Tu ai fost un jucător bun. El e o legendă. Aşa a rămas impresia.

Fiecare seară în NBA e diferită. Acolo sunt cei mai buni 300 de jucători din lume. Când ajungi între ei, asta e tot ce contează.

Îmi place un tip de încredere pe care o ai în tine.

Sportul îţi dă încredere. Nu poţi să câştigi un meci fără să ai încredere în tine.

Ai fi putut să faci mai mult decât ai făcut?

Dacă mă uit în urmă, sunt foarte mulţumit de ce am făcut. De multe ori, mă surprind pe mine. Unde am ajuns şi cum am ajuns. Mă surprinde.

Nu mai greşesc ca la Michael Jordan şi te întreb invers. Care e primul lucru pe care i l-ai spus lui Eminem când aţi filmat pentru primul lui videoclip?

Că joc baschet. El nu ştia.

Nu te cunoştea?

Nu. Şi nici nu sunt convins că şi-a adus aminte că s-a întâlnit cu mine, după ce s-a trezit.El venise de la un chef foarte obosit. Mai avea puţin de filmat. Era pregătit de muncă. Mi-a părut un băiat foarte încrezător în el. Am lucrat împreună două ore. Probabil din astea, cinci minute să fi stat împreună de vorbă. M-a întrebat pentru ce echipă joc. Ştiu că am vorbit puţin despre Detroit Pistons şi atât. Gândeşte-te că el era doar cântăreţul. Producătorul era Dr. Dre. Nu Eminem m-a contactat. M-a sunat Dr. Dre. Eminem era acolo ca şi mine. Să filmeze, să-şi facă treaba.

Vorbeşte mult Dr. Dre?

E un perfecţionist. Mi l-a arătat şi mi-a spus „Uite, el e Eminem. Peste un an va fi unul dintre cei mai buni rapperi din lume”.

Între toţi oamenii pe care i-ai cunoscut în America, s-a întâmplat să ai emoţii cu cineva?

Cunoscând aşa de multă lume, jucând baschet la un asemenea nivel, nu mai poţi să ai emoţii. Emoţia vine şi trece. Ce e emoţia? Poţi să-mi defineşti?

Fiecare are o definiţie a lui. Pentru mine e o stare de bucurie dificil de trăit.

Nu. E o stare de încordare.

De exemplu, în urmă cu vreo zece ani te-ai întâlnit cu peşedintele României de atunci, cu Emil Constantinescu. Ai avut emoţii?

Nu mai ştiu. A fost de mult. De-atunci m-am întâlnit şi cu Bill Clinton de două ori.

În ce context?

Am ţinut  o conferinţă împreună despre sportul feminin. Şi o dată la un meci în Washington.

Apoi a venit timpul să joci în “My Giant”. Cât a durat filmarea?

Trei luni. A fost mult de muncă. Şi munca acolo nu e fizică. Munca în film e mai mult psihică.

Ţi-a ieşit? Ai fost mulţumit de tine ca actor?

Sincer, se putea şi mai bine. Sincer, acum. De multe ori, Billy Crystal zicea că asta arată bine. Dar hai să mai facem încă o dată. Că se poate şi mai bine.

Acum băieţii tăi îşi pot vedea tatăl într-un film de Hollywood.

Nu ştiu cât de important e pentru ei.

Oricum, pentru oameni ai devenit mai popular.

Da. Billy îmi spunea atunci că vor fi oameni care o să mă ştie din film, nu din baschet. Până la urmă a avut dreptate. Mă duc în lume şi oamenii mă recunosc ca fiind actorul din “My Giant”.

Astea au fost momentele fericite. Care a fost cel mai greu moment al vieţii tale? Poţi să alegi unul?

Cred că plecarea de lângă familie. Când am plecat la 15 ani de acasă să joc baschet. Ăla a fost un moment foarte greu.

Ai fost foarte apropiat de părinţii tăi, înţeleg.

Da. M-ai întrebat care a fost cel mai greu moment. Nu mai insista pe asta. Nu-mi curg lacrimile. A fost demult.

Când ţi-ai întâlnit soţia?

Cu foarte multă vreme în urmă. Înainte să ajung jucător profesionist. Sunt căsătorit de vreo 18 ani şi suntem împreună de vreo 20 şi ceva.

Cum ai cerut-o în căsătorie?
Veneam dintr-o deplasare. I-am spus că ne întâlnim la tribunal şi ne căsătorim. Simplu.

Ce face acum, cu ce se ocupă?

Face un master în nutriţie.

Copiii. Cum îţi doreşti să-ţi vezi copiii în viaţă?

Îmi doresc să-i văd sănătoşi. Asta e cel mai important. Îmi doresc să nu moară ei înaintea mea. Asta îmi doresc.Îmi doresc să fie deştepţi şi să ajungă să facă în viaţă ce le place. Mai mult de atât nu-mi doresc.

Dintre toate momentele frumoase în viaţa ta, care e momentul cu trăirile cele mai puternice?

Cred că atunci când s-a născut  fii-miu, băiatul cel mare. Aceea a fost o trăire foarte interesantă.

Mi-ai părut un om sensibil. Nu m-aş fi aşteptat. Mi s-a părut?

Mulţumesc. Sensibil? Mă ard, dar pot să sufăr arsura. Dacă tu nu scrii bine interviul ăsta, mă supără.

Eu nu ştiu să le scriu decât bine.

Da… am şi eu sensibilităţile mele. Ai dreptate.

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading My Giant…. interviul at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: