Asta cu salutul

September 30, 2011 § 3 Comments

Nu reuşesc să pricep treaba asta cu salutatul. E o ştiinţă. Nu o deprinzi oricum. Merg prin Adevarul Holding si nu-mi dau seama pe cine trebuie să salut. De la ce nivel al relaţiei cu omul, el începe să trebuiască să fie salutat. Există conceptul “ne ştim din vedere”. De câte ori trebuie să trecem unul pe lângă altul ca să înceapă să trebuiască să ne salutăm? Lucrez aici de aproape 2 ani. Dacă trec un an pe lângă cineva zilnic… probabil deja trebuie să-l salut. Dar de ce eu? Să mă salute el. Sau ea. Dacă-l salut şi nu răspunde, o să mă enerveze foarte tare. Şi sunt şi genul de om nervos antipatic. Apoi e situaţia în care, conjunctural, vorbim o dată. Din punctul meu de vedere deja sunt create premisele nevoii de salut. Dar sunt oameni cu care mă salut o perioadă, apoi nu ne mai băgăm în seama. Deci cum aşa ceva? Înseamnă că nu-i mai par important. Invers nu merge, pentru că mie nimeni nu mi se pare important. Unii oameni îmi plac, în măsura în care-mi par similari mie. Şi sunt tentat să-i salut.

Azi m-a salutat o gagică pe lângă care am trecut zilnic de la începutul anului. Băi, de ce azi? Adică nu putea să mă salute şi ieri? Dintr-o dată i s-a părut important să mă saute. Ceea ce m-a enervat. Adică până acum nu eram….. go for « Read the rest of this entry »

Advertisements

Biggie involved!!

September 29, 2011 § Leave a comment

La cererea telespectatorilor….

Interviul cu Oreste & Liliana

September 28, 2011 § 1 Comment

Nu sunt de acord cu o parte importantă a discursului său public. nu cred că la Dumnezeu poţi să ajungi pe mai multe drumuri, deci prin toate religiile. Eu cred că mai multe adevăruri înseamnă niciun adevăr. Nu cred că există extratereştrii aşa cum explica recent la o emisiune. Am multe divergenţe de opnie. Dar şi un tip important de simpatie pe care i-l port demult. Oreste a acceptat în premieră să-mi dea un interviu împreună cu soţia lui. Frumos interviul… « Read the rest of this entry »

Somebody stop him!!

September 27, 2011 § Leave a comment

Probabilităţi

September 26, 2011 § Leave a comment

Involuntar sunt într-o constantă inventariere a nenorocirilor cu care te poţi trezi în viaţă. De tot felul. Băi sunt multe. Stau, le contabilizez şi în faţa acestui ansamblu al lor, a pleca de acasă e un gest excentric şi periculos. Unii îi opun lui Dumnezeu ştiinţa. Alţii superstiţiile. Amebele categorii implică în conversaţie ghinionul şi norocul. Pentru că şi ştiinţa ridică într-o contanţă spectaculoasă din umeri, în faţa multor constatări. Îţi duce până la celulă explicaţiile. Acolo un om s-a îmbolnăvit. Altul nu. Primul a avut ghinion. Şi cei care-şi explică lucrurile ştiinţific şi cei bine integraţi în superstiţii, într-un fel sau altul, se străduiesc isteric să-l evite pe Dumnezeu. Pentru toate categoriile de percepţii s-au găsit concepte de evitare a Lui. Îmi place pariul lui Pascal: dacă eu cred şi Dumnezeu nu există, n-am pierdut nimic. Dacă eu nu cred şi El există, am pierdut tot. Probabilităţi. Cea mai eficientă demonstraţie este cea a logicii. Probabilitatea ca o nenorocire a acestei lumi să te afecteze, zilnic, e mai mare decât cea în care una dintre multele catastrofe pe lângă care treci, uneori la detaliu, să nu te afecteze. Cu alte cuvinte, în momentul când ieşi pe uşă, ansamblul de catastrofe cu care te intersectezi  e atât de mare, încât teoretic sunt şanse infime ca tu să le eviţi. Tu sau ai tăi. Asta teoretic. Practic trec 27 de ani şi nicio o nenorocire importantă nu ţi se întâmplă. Teoretic e aproape imposibil. Practic uite că nu. Şi oamenii de ştiinţă şi oamenii superstiţioşi, îl anulează pe Dumnezeu şi invocă norocul. Şi unii şi ceilaţi solicită dovezi concrete. Teoretic. Practic nici unii nici ceilalţi nu şi le doresc. Altfel, fiecare zi în care nenorocirea acestei lumi nu i-ar afecta, ar fi o minune, care contrazice flagrant matematica.

Interviul cu Gabi Cotabiţă

September 23, 2011 § Leave a comment

E categoric un tip complicat. Are o abilitate spectaculoasă, greu de montat, de a-şi explica cum a ajuns aşa. Capacitatea de-a rămâne celebru în toate aceste vremuri îl complică poate şi mai tare. Şi cred că este un tip mult mai interesant decât pare. Sau decât vremurile pe care le trăieşte. E unul dintre ultimii romantici ai showbizului şi trebuie tratat ca atare.

Eşti cum ai fi vrut să fii?

Mi-ai pus întrebarea asta, nu m-am gândit niciodată. N-am făcut proiecţii. Am mers luat de curenţi. Luat de valul a ceea ce s-a întâmplat în carieră în aceşti 25 de ani: Nici n-am realizat când au trecut aceşti 25 de ani. Am o prietenă foarte bună. Am cunoscut-o în perioada studenţiei. Am ţinut legătura. Cu ceva timp în urmă, mi-a povestit că i-am spus că voi ajunge un cântăreţ celebru. Eu nu-mi mai aduc aminte. Dar nu m-am gândit niciodată că se va ajunge aici. Poate şi d-asta mi-a fost uşor. Că nu mi-am propus să fie aşa. « Read the rest of this entry »

După o săptămână de Biggie !!

September 21, 2011 § Leave a comment

Deci, punem mâna şi noi şi facem un câine ca lumea?! Au apărut gadgeturi de tot felul. Câini de toate tipurile. Câini cu un miros dezvoltat. Câini funny. Câini care păzesc bine. Băi niciun model ca lumea. Toate modelele de câini au hibe. Ăsta al meu, are toate calităţile de pe lume. Bă dar când prinde urma unui miros, nu te mai înţelegi cu el. O grămadă de calităţi. Dar nu suportă să stea singur. Băi facem şi noi un model de câine fără defecţiuni d-astea majore? Oamenii de ştiinţă se ocupă cu tot felul de nimicuri. Ceva ca lumea n-ar pune mână să facă. De când îl am pe Biggie mă uit aproape fix şi isteric la toţi oamenii care plimbă câini. În sensul că “uite-l şi pe ăsta ce câine stupid are”. Şi e un tip de logică şi-n treaba asta. Sunt unii ale căror gusturi nu doar că te miră. Dar spun ceva despre haosul din capul lor. Adică înţeleg că există câini drăgălaşi şi câini războinici. Bă sunt unii care n-au nici una. Nici cealaltă. Există câini foarte mici şi urâţi. Nişte prezenţe stupide. În încercarea mea de a-i justifica pare că am priceput o treabă. Nici stăpânii lor, ca o coincidenţă, nu sunt foarte reuşiţi. Şi cred atunci că ăştia intră într-o competiţie cu căţeii lor. Să existe o coerenţă între felul în care e stăpânul între oameni şi căţelul între câini. Şi văd că există pe piaţă tot felul de strategii care să-i facă pe câini să se comporte omeneşte. Nu intri pe uşă înaintea lui. Îl bagi în seama într-un anumit tip de conjunctură. Îi dai de mâncare nu ştiu cum. Îi vorbeşti pe o anumită  tonalitate. Bă e nenorocire. Dacă te apuci să ţii cont de astea devii tu câinele, câinelui tău.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for September, 2011 at Mindfields.