Paradoxurile verii…. bronzatul!

July 13, 2011 § Leave a comment

Paradoxul ăsta se manifestă şi-n alte anotimpuri. Dar vara e ceva deosebit. E paroxismul. În general, absolut justificat, nu-ţi plac ţiganii. Nu dezvolt. Nu doar că nu-ţi plac, dar din cauza rasismului, nici nu prea e bine să fii. Cu toate astea e o zbatere uneori dramatică de a le semăna. Există un cult pentru bronzat. A devenit un obicei foarte elaborat. Şi cu aparenţă de obligaţie. Plaja e tratată ca fiind inevitabilă. Adică de ce mai mergi la mare? Corect. Cum să anulezi un obicei ca ăsta. Corect. Soarele e suficient de tâmp în ultima vreme, încât să-ţi doreşti să nu-l prea frecventezi. Şi lumea se pune de acord. Se înarmează cu creme. Factori de protecţie. Cutare. Umbrele. Arsenal. De ce? Să-i rezişti soarelui, cum de ce?! Iată un al doilea paradox. Decizia de a te războii cu el. Superb, nu?! Adică nu e obligatoriu. Dar pare. Şi fiecare are o strategie proprie de bronzare. Şi e normal. Investeşti multă atenţie. Participi cu un capital imens de decizii în zona asta. Iei treaba în serios, că nu e de joacă. Şi ajungi bronzat, într-un final american, deci fericit. Prima dramă e…..

că începe lumea să constate. “Mamă, ce te-ai bronzat!”. Şi e ok. Doar că mai vine unu. Încă unu. Bă toţi cu care te întâlneşti resimt constatarea ca fiind inevitabilă. E la prima mână, cu toţii integrându-ne în problema asta a trecutului zilnic unul pe lângă altul. Şi a nevoii aspre de a lega două vorbe pe o temă. Şi uite aşa o ţii câteva zile întruna. “Salut!”. “Salut!”. “Bă ce te-ai bronzat!”. Nu mai spun că unii dintre noi simţim să şi dezvoltăm. “Văd că eşti bronzat. Unde ai fost?”. Şi apucă-te şi dă răspunsuri simpatice la zeci de persoane cunoscute, pe lângă care treci în câteva zile. Altul de fiecare dată. Şi treaba asta se sincronizează şi cu ideea că ai fost la mare şi nu mai eşti. Şi toţi ăştia îţi aduc aminte entuziaşti când te văd. Depăşeşti această perioadă cruntă. Şi începe si se cojeşte bronzul. Şi toţi cei cu care te întâlneşti încep să constate. O iei de la capat. Dar ce e important e că după ce ai depus acele eforturi isterice de a te bronza, într-o săptămână e ca şi cum n-a fost. Şi e uşor ridicolă constatarea. Mai ales că o faci în fiecare an. Scriu asta nu ca să fac pe nebunu. Şi eu constat când alţii s-au bronzat. Şi mai stau şi eu la plajă. Dar plec vineri până la mare. Şi e posibil să mă bronzez. Poate prind pe vreunul că începe să i se pară că m-am bronzat!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Paradoxurile verii…. bronzatul! at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: