Mihai Neşu

May 24, 2011 § Leave a comment

Ce mare pare distanţa între o viaţă reuşită şi una dramatică. Şi ce discretă e defapt. Ce puţin e de la siguranţa în care îţi trăieşti certitudinile şi răsturnarea lor. Ce fragil e omul. Neşu era un fotbalist mult mai interesant decât părea. Acum 5 ani juca cu Steaua în Champions League. Am stat o după-amiază de vorbă cu el. Era momentul important al vieţii lui. Era instalat într-un tip de linişte. Îmi părea un om care şi-a definit bine fericirea. Mi-a povestit cum una dintre problemele lui de atunci era că n-avea o grădină. Să îngrijească florile. Visa să stea cu soţia lui primăvară la aer. E legitimă întrebarea de ce li se întâmplă oamenilor buni aşa. Dar eşti într-o stângăcie a raţionamentului în momentul în care judeci momentan. Judeci cu date minime. Şi cred că evenimentele în viaţă au o logică. Şi cred că explicaţiile sunt diferite. Nu toate se întâmplă în acelaşi înţeles. Cred că dramele li se întâmplă oamenilor pentru a le semnala că ceva nu fac în regulă. Aşa cum durerea semnalează o problemă. Absenţa durerii nu înseamnă absenţa problemei. Ci înseamnă absenţa şansei de a o mai constata. Mi-a spus cineva o treabă deşteaptă. Cu care nu că nu sunt de acord, dar îmi e deocamdată greu s-o accept. Competiţia nu vine de la Dumnezeu. El nu i-a pus pe oameni în competiţie. O mare parte din dramele omenirii cred că vin de aici. Din incapacitatea omului de a se bucura de ce are. Cred că cel pe care l-am apreciat o după-amiază întreagă pentru frumuseţea vieţii lui o să-şi revină. Probabil povestea asta i s-a întâmplat ca el să iasă din competiţie şi să se bucure de ce are. Poate despre asta e vorba. Nu ştiu. Ceea ce ştiu e că distanţa între momentul cel mai important al carierei lui şi momentul cel mai greu e de 5 ani. Am scos câteva dintre răspunsurile pe care mi le-a dat acum 5 ani.

Ce ţi-a venit să te apuci de fotbal?

Eu am fost cu ideea. Am citit într-un ziar de acolo, di Oradea că se făcea selecţie şi i-am zis tatălui meu să mă ducă.

La câţi ani ai ajuns la Steaua?

La 17 ani.

Pe atunci toată lumea striga prin tribune: Neşu… Neşu… !!

Am avut vreo 2 meciuri bune la debut. M-au încurajat mult suporterii… e frumos când te încurajează, dar te mai şi înjură lumea.

…………….

Ca fotbalist mai oboseşti să tot joci?

Eu trebuie să am mare grijă cum îmi organizez timpul. Aşa cum sunt, dacă n-am grijă pot fi foarte obosit. Din punct de vedere al structurii muşchilor zic. Când joc multe meciuri şi simt le organizez altfel. Nu mă duc la poarta lor decât dacă sunt sigur şi tot aşa. În primii ani am avut probleme.

Ce-ai făcut după meciul cu Standard Liege ( meciul după care Steaua se calificase prima dată după vreo 10 ani în Champions League) ?

De la stadion n-am plecat cu autocarul. Am plecat cu soţia şi maşina mea. Am vrut să fiu cu Maria în cel mai fericit moment.

Cum v-aţi cunoscut?

Am fost colegi de clasă în liceu. În Oradea. Suntem împreună din clasa a 12-a.

Deci ţi-a plăcut de ea de la început.

Să zicem aşa, era cam cea mai frumoasă din clasă. Eu arătam în a 9-a de ziceai că sunt a 5-a. În a 12-a am început şi eu să mai cresc şi să arăt a om de clasa a 11-a.

Maria cu ce se ocupă?

A terminat Facultatea de Arte Plastice, Secţia restaurare ceramică şi Facultatea de Medicină, Cosmetică medicală. Deocamdată nu lucrează. Aşteaptă să facă şcoala de şoferi ca să poată să se descurce mai uşor prin oraş. Ea vrea să lucreze la un muzeu. Dar să vedem.

Copii vreţi?

În primul rând trebuie să stăm la casă. Să avem curte. Ne plac mult copiii, dar am zis să mai aşteptăm. Trebuie să avem timp să ne ocupăm de ei. Acum stăm într-un apartament în Drumul aberii. Frumos. Avem 3 camere. Ne place acolo. Dar şi eu şi soţia simţim nevoia să avem o curte. Să stăm aşa,  la aer. Ea săraca, dacă nu prea ştie prin Bucureşti stă numai acasă. I-ar fi plăcut să iasă, să aranjeze flori, să facă una-alta pe acolo. Asta am să fac din următorii bani pe care am să-i iau.

Se zice că eşti o fire mai artistică.

Am terminat liceul de artă. L-am terminat pentru că era un liceu frumos. Te liniştea. Făceai desen şi nu era ca la alte licee, unde te puneau să alegi între fotbal şi şcoală.

Ai începu să joci acum pentru Naţională. Ai debutat în amicalul acela. Cu ce-ai rămas în minte după el?

O să mi-l aduc mereu aminte. A fost faza aceea unde am greşit. Dar se putea da şi fault. M-am băgat eu să driblez aolo. Mă mai apucă din astea. Mai dau călcâie prin careu.


Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Mihai Neşu at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: