Interviul cu Amalia Năstase

April 12, 2011 § 1 Comment

Când ţi-a plăcut viaţa ta cel mai mult?

M-am născut în Rahova, la etajul patru al unui bloc jumulit. Niciodată n-am fost deprimată de starea mea materială. De mică, tot timpul am ştiut că nu o să mă opresc acolo. Chiar dacă aveam doar bani de un covrig, ştiam că au să vină zile aşa cum le doresc eu. Zilele care au venit în viaţa mea tot timpul au fost mult mai mult decât m-am aşteptat mereu. De-asta tot timpul am fost mulţumită cu viaţa mea. Se poate întâmpla orice, dar optimismul meu m-a ajutat tot timpul. Uneori lucrurile pe care le obţin mă surprind şi pe mine.

Faţă de momentul la care ai făcut referire, ajunsă la cel de acum, ce-ai pierdut important?

Am pierdut ani pe care îi pierdem toţi. Ştiu că aveam serile de distracţie studenţeşti, care păreau că nu se mai termină. Erau frumoase atunci. Acum nu le-aş mai vrea.

Naivitatea de atunci ai pierdut-o?

Naivitatea o am în continuare. Sunt un om pe care poţi să-l prosteşti când vrei. Am foarte mare încredere în oameni şi n-am preconcepţii. E o comoditate a mea de-a nu gândi rău despre oameni.

Naivitatea e într-un conflict cu postura femeii care obţine ce vrea.

Lumea mă vede foarte determinată, dar am la fel de multe nesiguranţe ca toţi. Nu sunt atât de hotărâtă cum par. Nu pot să ştiu exact ce se va întâmpla cu viaţa mea. Dar ştiu că este şi va fi una bună şi fericită.

Banii te-au făcut fericită, Amalia?

Să ştii că mie îmi place foarte mult confortul şi luxul pe care ţi-l dau banii. O mare parte din chinul meu e pentru a oferi familiei mele şi mie un confort. Îmi place să-mi permit vacanţe şi haine frumoase, mai ales că lucrez într-un business de comunicare şi PR. N-aş putea să apar oricum în faţa clienţilor. Sunt afirmaţii pe care le faci şi cu modul în care arăţi.

Conceptul despre bani e că poţi să trăieşti fără ei doar dacă nu i-ai avut niciodată.

Mi-ar fi foarte greu să mă întorc de unde am plecat. Ar trebui să se întâmple o mare dramă ca să mă întorc din nou în Rahova, la etajul patru. Copiii mei nu sunt obişnuiţi cu modul acela de viaţă. Eu, însă, acolo m-am născut şi am avut cea mai fericită copilărie dintre toţi copiii pe care i-am cunoscut. Dar aşa a fost lumea mea. Lumea copiilor mei nu mai e aşa. Să-i duc înapoi, atâtea etape, ar fi o dramă.

Lumea afacerilor pare construită cumva pentru bărbaţi.

Mie nu mi s-a întâmplat aşa. Şi nu sunt feministă. Nu-mi place lumea în care femeile sunt egale cu bărbaţii pentru că eu nu pot şi nu vreau să fac ce fac bărbaţii. Chiar şi în business… Unui bărbat îi place să fie autoritar. Trebuie să ştii cum să-l iei. Mie mi se pare cinstit ca bărbaţii să nu fie egali cu femeile. Noi avem avantajele noastre faţă de bărbaţi. N-am suferit niciodată din cauza  faptului că sunt femeie. Totuşi, vreau ca pantalonii să-i poarte bărbaţii. Mie-mi place foarte mult în fustă şi cu pantofi cu toc.

Vorbim despre comunicare. Tu te comunici ca o femeie rece.

N-am intrat în jocul de-a crede tot ce mi se spune despre mine. Ştiu că jumătate este umflat. Şi când am fost cu Ilie, ştiam că multă lume mă acceptă pentru că sunt cu el. N-am făcut o dramă din asta. Eu încerc să ţin o distanţă.

La un an după divorţ, te întreb: te-au dezamăgit mulţi oameni atunci?

Nu. Mă aşteptam chiar la mai multe reacţii. Faptul că eu n-am ascultat de falşii prieteni m-a ajutat să nu fiu dezamăgită.

Tu şi Ilie v-aţi construit ca un model de familie elegantă.

Sfârşitul a fost elegant. Am trăit împreună şi am văzut în străinătate ce şi cum se întâmplă. Suntem în secolul în care cuplurile se despart. Pentru că viaţa trece mai repede pe lângă noi. Pentru că realizezi că ai o perioadă foarte limitată de trăit, în care, dacă ceva nu merge, n-are rost şi n-ai timp să trenezi. N-are rost să continui ceva care nu merge, dar are rost să continuăm să creştem copiii împreună. Ţelul e ca ei să fie fericţi. Doi părinţi care se ceartă în public îi determină daune iremediabile copilului. Iar copiii nu-ţi spun. E posibil să nu afli niciodată. Dar comportamentul şi viaţa lor viitoare e influenţată total de asta.

Ei au înţeles situaţia?

Din cauză că ne-am comportat aşa, copiii noştrii sunt foarte fericiţi în continuare. Când au nevoie de tată, se duc la tata. Când au nevoie de mamă, se duc la mama. N-au simţit şi n-au văzut tensiunile şi hârţogăraia din spatele unui divorţ. Şi, cel mai important, copiii mei n-au fost minţiţi. Niciodată nu mi-am minţit copiii.

Tu şi Ilie aveţi în continuare afaceri împreună.

Da. Felul în care eu m-am poziţionat faţă de Ilie, adică cea care are grijă de treburi, se întâmplă în continuare. Dacă el are nevoie de treburile pe care eu le făceam pentru el, n-am cum să-i întorc spatele. El este tatăl copiilor mei şi ne ajutăm. La fel face şi el. Felul în care ne-am comportat noi doi, acesta e normalul. N-am ieşit din comun.

Vorbim despre puterea obişnuinţei. Îţi e dor de lucrurile cu care ai fost obişnuită până în urmă cu un an? Mă refer şi la lucruri mărunte.

Nu-mi place rutina. Mă tem de ea. Îmi e frică să ajung la o vârstă făcând aceleaşi lucruri în fiecare zi. Sunt lucruri de care poate îmi e dor, dar nu vreau ca materialul să-mi dicteze felul meu de-a fi.

Succesul tău ca femeie de afaceri s-a construit cu numele de Năstase. Nu poţi renunţa la el, nu?

E numele pe care-l au şi copiii mei. Nu se ştie în viitor ce se mai poate întâmpla. Se poate schimba. Ideea e că persoana din spatele numelui nu trebuie să trăiască doar prin acel nume. Dacă eu n-am nicio valoare, n-o să mă ţină un nume în viaţă. Şi fetele mele îl vor schimba la un moemnt dat. Ele nu-şi pot clădi o viaţă pentru că sunt fetele lui Ilie Năstase. Noi, femeile, aşa ne naştem şi aşa trăim în viaţă. Având diferite nume.

De ce nu vrei să-ţi asumi relaţia pe care o ai? Aşa pare.

Mi-o asum 100%. N-am vrut niciodată s-o ascund. Eu nu mă ascund nici de copiii mei. Dacă nu mă ascund faţă de ei, de cei din jurul meu chiar nu merită să mă ascund. Nu e vorba că nu-mi asum, ci că nu vreau să intru în acel „roller coaster“ în care eram cu Ilie. În ceea ce priveşte viaţa personală, chiar nu vreau să facem coperţi. Suntem doi oameni care nu mai au treabă cu viaţa publică. Ilie e un icon al României. Fiind soţia lui, trebuia să comunic. Acum nu vreau să-mi construiesc viaţa laolaltă cu ziarele. Nu mi s-ar părea corect nici faţă de partenerul meu, nici faţă de Ilie.

Ultima întrebare şi cea mai importantă. Eşti o femeie îndrăgostită?

Da. Evident!

Tagged:

§ One Response to Interviul cu Amalia Năstase

  • Radnea Cristina says:

    Frumos interviu Radu, dar destul de blandut, in comparatie cu stilul cu care ne-ai obosnuit. Probail o simpatizezi si de aceea ai fost mai delicat cu ea. Parerea mea este… ca nu va fi decat “Fosta” si atat, nu face 2 bani fara Ilie si sa zica meci ca el o vrea sa-i mai rezolve din “hartogaraie”….Iar cu intrebarea din final, hai sa fim seriosi…tu te-ai indragosti de Ilie…cel cu cuvinte putine si buzunarul gros…ca parca si de el a fost indragostita, suna a …Perpetuum mobile!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Interviul cu Amalia Năstase at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: