Alex Leo Şerban

April 11, 2011 § Leave a comment

Mi-am adus aminte că în urmă cu 2 luni a stat la câteva scaune de mine la aniversarea Dilema Veche. A intervenit. A răspuns la nişte întrebări. A râs. Şi-a adus aminte chestii. Le-a povestit. Stăteam şi mă gândeam, ştia sau ştiam că urmau ultimele lui 2 luni? Unul dintre lucrurile pe care oamenii şi le doresc tâmp şi isteric e să-şi ştie viitorul. Nu există dar mai important ca acesta. Să nu cunoşti viitorul. Şansa de a număra doar cât timp a trecut. Nu şi cât timp a mai rămas. A trăi viaţa ca pe o melodie, din care ştii doar cât a trecut. Finalul îl simţi în timp ce se petrece. Când ritmul scade în intensitate. Când începi să bănuieşti cumva că asta a cam fost tot aici. Mi-a plăcut finalul interviului cu Horaţiu Mălăele. < Dacă spectacolul vieţii pământene  a fost frumos, distribuţia bună şi acţiunea interesantă, finalul va fi pe potrivă. Aplauzele postume deschid porţile unui alt spectacol….”the show must go on”. >

Tagged: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Alex Leo Şerban at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: