Interviul cu Radu Moraru

April 29, 2011 § Leave a comment

Ţi-ai schimbat ochelarii.

Ştii ce se întâmplă, pe ăştia îi port în timpul zilei. Cei pe care-i ştii tu sunt ochelari de seară. Mai de ţinută. Un adevăr e: lumea nu-şi dă seama, dar pe cei din emiusiune i-am schimbat. Am acum două perechi la fel. Am comandat unii identici. Modelul acela nu se mai găsea în România. Sunt un id al meu.

Ce se întâmplă cu tine, Radule?

Adică?

« Read the rest of this entry »

Tom Cruise

April 28, 2011 § Leave a comment

Mă fascinează Tom Cruise ca parcurs al vieţii. M-a făcut atent de când a jucat în Top Gun scena cu care în copilărie asociam vara. Nu ştiu de ce.  Mă fascinează ca rol în filmul Eyes Wide Shut. O parte din coloana sonoră a filmului e făcută dintr-o slujbă românească, creştină, dată pe reverse. Regizorul filmului a murit imediat după ce l-a terminat. În 1999. Dar mai ales, mă fascinează Tom Cruise pentru rolul din Vanilla Sky. E unul dintre filmele mele importante. Doar finalul e prost. Parcursul e excepţional. E cel care construieşte perfect scena deciziei între rău şi bine. E perfect construită pentru că decizia e luată într-o absolută cunoştinţă de cauză. Ştii care e binele. Ştii care e răul.  Din egoism alegi să crezi că pot merge împreună. Mă fascinează Tom Cruise pentru că după ce a jucat minunat acea scenă cu Penelope Cruz, ajunge şi-n viaţa reală în faţa unei decizii similare ca semnificaţie. Şi-o ia ca-n film. Cea ce mi se pare superb. În concluzie… filmul meu important. Pe melodia mea importantă.

Drum si zgomot

April 26, 2011 § Leave a comment

Aud aerul conditionat si o muzica misto. Sunt pe drum. Imi vajaie masinile din sens opus ca gloantele pe la urechi. Ascult Vangelis. Din principiu si nu numai. Vajait de masini, vuiet de aer conditionat, peste ele muzica. Zgomot de telefon sunand. E Dana. Zgomotul devine muzica. Muzica peste muzica e zgomot. Motorul turat in depasire. Depasirea e zgomotoasa. Intotdeauna. Ma opresc intr-o benzinarie. Imi iau ceva si stau putin. Au astia niste usi teribile. Scartaie constant si penibil. Pe ei nu-i deranjeaza? Par a nu fi sanatosi la cap. S-au obisnuit in scartait. Zgomotul tampeste. E muzica. E proasta. E zgomot. E de la radio, poate d-aia. Intra un jingle si m-am lamurit. Kisss fm. O catastrofa. Incepe publicitatea. Exista zgomot mai penibil ca publicitatea de la radio? Un pic de creativitate. Un pic de sens. Nimic. Incepe iar muzica, da si un fasait. Ce rost are totul la oamenii astia aici? Ar putea sa nu le scartaie usile in cap. Ar putea sa nu fasaie radioul. Ar putea sa fie si o muzica misto. Imbecilitatea nu e obligatorie. Ei se simt bine. Sunt instalati in zgomot. Ma urc in masina si continui. Incep gropile si zdruncinatul. Iata un zgomot imbecil obligatoriu. Zgomotul de groapa. Mergi tamp din groapa in groapa. Sau isteric, daca vrei sa le eviti. Zgomot. Cand esti singur in masina tipa gandurile la tine. Sunt de tot felul. Asta te oboseste cel mai mult. Zgomotul gandurilor tale. In gand niciodata nu sunt relaxat. Trebuie tot timpul sa parcurg gandurile bune sa nu-mi dau timp de alealalte. In gandurile mele sunt un tip ocupat. Dupa 2 ore am ajuns. Prea mult zgomot, dar nu pentru nimic.

Catastrofele logicii de Paste

April 24, 2011 § Leave a comment

Sarbatorile crestine antreneaza niste blocaje logice, greu de depasit. Domne, o perioada am inteles povestea cu smsurile cu poezioare sensibile, trimise euforic la toata agenda. E un moemnt in viata in care descoperi aceasta abilitate a telefonului. E ok. Da dupa o perioada nu mai are logica. A ura ceva de sarbatori cuiva are rost atata timp cat il suni in sensul ca iti aduci aminte de el in momente importante. E singura explicatie a gestului. Dar a-i da un sms in sensul ca nu l-ai sters din agenda e o  drama a logicii. Acum m-am mai trezit cu alta catastrofa. Felicitari taguite pe facebook. Ba asta mai imi lipsea. Sa nu sterg doar propriu-zis. Sa sterg si virtual. E nenorocire cu urarile astea universale. Bine, cam toate sunt si tampe, dar cine la mai citeste. Imi face insa placere sa vad finalul. Pentru ca unii dintre noi ne mai si semnam. In sesnsul ca e posibil sa fi fost stersi din agenda de cel caruia, printre altii, ne adresam. Dar intrebarea pe care logica mea o pune e la ce naiba ma intereseaza sa-i urez ceva unuia de nici macar in agenda trecut nu ma mai are?! Ba e nenorocire cu logica. Nu mai zic de treaba asta cu iepurasul care face cadouri de Paste. Ba exista ceva mai lipsit de sens, dar preluat intr-o atitudine superioara ca asta? Adica e cumva defazata treaba cu Iisus. Noi o ardem occidental. Suntem interesanti. Trebuie totusi sa ne explicam gesticulatia si hainele de sarbatoare. Atunci sarbatorim iepurasul si trimitem felicitari pe facebook cu el. Tare de tot, nu?!

Vântu VS Ghiţă

April 22, 2011 § Leave a comment

Sunt două momente importante practic. Unul s-a întâmplat în editorialul lui Tolontan. Celălalt în stenogramele teribile. “Şi Vîntu, şi Ghiţă se visează ziarişti. Să ajungi în TOP 300 Capital şi să vrei să faci pe redactorul-şef, iată un compliment de care meseria nu avea nevoie”.

SOV Am auzit că ţi-ai luat de-a m…i cu voleiu’…cu volei sau cu baschet?

SG Baschet
SOV Gagici sau bărbaţi?

SG Bărbaţi..
SOV Mai eşti şi prost, finanţezi bărbaţi. N-ai şi tu un lot de 5 baschetbaliste.

SG  În sport nu merită decât volei.
SOV De ce?

SG Că numai voleibalistele arată bine..
SOV dragă Sebastian, abia aici poţi să spui că Vântu a ieşit din piaţă şi a intrat Ghiţă.

Vântu i-a predat managementul lui Ghiţă.

Mă uitam aseară la Mândruţă

April 21, 2011 § Leave a comment

Ca idee. Nu în serios. Cum se face. Mi se pare normal. Avea nişte invitaţi. Tot ca idee. Tot cum se face. Normal.  Erau de o religie, ceva. Budişti. Baptişti.  Islamişti. Orice. Şi am rămas cu o întrebare pe care Lucian, ca un veritabil ridicător de probleme a pus-o. De ce oamenii nu sunt egali. Şi interlocutorii lui au construit ei acolo un nimic şi au trecut mai departe la piruete. M-am gândit la asta. Sunt două precizări ca răspuns. Prima e că miza ar fi “the conquest of paradise”. Creştineşte vorbind. În faţa lui Dumnezeu ne naştem egali. Nu ai cum să gestionezi în concluzii corecte, chestiuni atât de mari cum sunt şansele pe care le are fiecare în relaţie cu miza finală. A doua precizare e că oamenii sunt făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iar el e unic.  La fel şi Lucian Mândruţă. Deşi la un moment dat voia să fie ca David Letterman.

Cu mine

April 19, 2011 § Leave a comment

E singura dispută care mă interesează. Singura care durează. E singurul succes care în final contează. De  o singură victorie. De atât  e nevoie. Pare puţin. E mult. Niciodată nu mă lupt cu alţii. Întotdeauna cu mine. Viaţa a fost întotdeauna doar atât. În discursuri obiective ai doar asta drept concluzie. Restul sunt ambianţe.  Sunt gânduri bine sau prost negociate. Lupta e cu ce nu ştiu. E cu ce ştiu. E cu întrebarea “de ce”. E cu răspunsul “nu”.  E cu mine, aşa cum mă vreau. E cu mine, aşa cum îmi păream. E cu mine, aşa cum am devenit. E atât. Pare simplu. Şi nu e. Sunt si suntem greu de înfrânt.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for April, 2011 at Mindfields.