Interviul cu Puya

March 31, 2011 § Leave a comment

Te-ai adaptat la toate vremurile în care te-am ştiut.
Îmi place schimbarea, nu-mi place rutina. Nu m-am obişnuit niciodată să fac aceleaşi lucruri. Te schimbi odată cu lumea. Faci parte din oamenii ăia.
Câţi ani ai?
Am 31. Eu tot timpul am arătat mai mic. În clasa a IX-a, la liceu, nu prea mă vedeam din bancă. Aşa mă puneau profesorii absent.
Ai devenit un om serios?
Cât de serios poate fi un artist… Seriozitatea şi arta nu fac o casă bună. Când devii prea serios, nu-ţi mai găseşti chestia aia umană.
Te simţi mai potolit?
Mă potolesc din când în când… aşa. Potolitul ăsta nu e un lucru bun. De ce să fim… auzi, potoliţi?!
Eu te-aş contrazice. Lumea nu te crede mai tânăr, te crede mai bătrân. Te ştim de-atâta timp, încât 31 de ani ai tăi îmi par puţini.
Nu ştiu cum mă percepe lumea. Pe mine, în primul rând, mă interesează cum mă percep eu.
Ţi-ai schimbat percepţia faţă de tine în anii ăştia?
Tot timpul. Când mă uit la nişte filmări de când eram mai tânăr, mă simt ca şi cum m-aş uita la un străin.
Îţi e dor de vreunul dintre cei care ai fost?
Nu. Nu mi-e dor de nicio perioadă a mea. Nu o regret pe niciuna. Fiecare zi are chestiile ei. Eu trăiesc mai mult în prezent decât în trecut. Cred că şi la 80 de ani, dacă o să ajung, o să găsesc ceva să mă mobilizeze.
Ce fel de bătrâneţe ai senzaţia c-o să ai?
Nu cred că o să fiu foarte bătrân. Toată lumea vrea să fie Hugh Heffner la bătrâneţe.
Ţi se pare că eşti un om căruia până acum, financiar, i-a ieşit treaba?
Nu ştiu cum să-ţi spun cu financiarul ăsta. Niciodată nu poţi să spui că ţi-a ieşit. Tot timpul am lucruri pe care vreau să le fac şi care necesită mai multe resurse.
Ai reuşit să readuci o muzică perimată în zona succesului. Cam singur. Ai câştigat mulţi bani în urma reuşitei ăsteia?
Am câştigat destui. Lucrurile sunt acum abia la început. Abia am început dezvoltarea asta.
Stai tot în Sălăjan?
Da. Tot acolo, prin zonă. Mă leagă foarte multe. Familia, mama, fraţii.
Se consumă inspiraţia?
Se consumă doar când viaţa ta devine banală. Modul tău de-a fi te inspiră. Eu am alt principiu. Lucrez tot timpul. Nu pentru un album. Şi din când în când îmi ies chestii bune. Pe alea le lansez. Inspiraţia e o conjunctură de moment, pe care nu poţi să le calculezi. Eşecul e, printre altele, încercarea de-a le calcula.
Când te-ai bătut ultima oară?
Când eram copil.
Deci nu eşti atât de rău pe cât laşi impresia.
Aici greşeşti. Dacă vorbim despre băieţii răi, nu ştiu dacă trebuie să se bată neapărat ei. Şi dacă eşti un băiat rău, nu ştiu dacă ajungi în situaţii de genul ăsta. Cei mai violenţi oameni au fost puternici la nivel psihic. Ce, Hitler şi Stalin au fost bătăuşi?
Căciulă mai porţi? Te întreb pentru că tu ai un cap frumos, rotund…
Nu mai port. Am renunţat.
Unde-i semeni tatălui tău?

Cred că la figură, în primul rând. Şi cam atât. Poţi să vezi în videoclipul de la „American Dream”. Apare acolo o mare parte din familia mea.
Dar visul românesc care e, după părerea ta?
O căsuţă, o familie şi bani de cheltuială, fără să munceşti.
Copilul te-ai hotărât să-l faci sau s-a întâmplat?
Mă întrebi dacă m-am scăpat? A fost o hotărâre pe care am luat-o împreună.
Te-a responsabilizat copilul? Că ăsta e stereotipul cu care vine.
Sper. Aşa se spune, da. Că atunci vine, că nu ştiu ce. Aştept.
Cum ai ales-o pe mama?
Am ales-o. Fiecare are criteriile lui. Am un răspuns, dar nu vreau să-l dau. Am ales-o.
O interesează celebritatea.
Absolut deloc.
Îţi pun o întrebare dificilă. Care e principalul lucru pe care crezi că trebuie să i-l transmiţi fetei tale?
Să fie autodidactă. Cred că un copil se naşte cu un destin al lui. Toţi părinţii îşi doresc ca ei să ajungă ceva. Copiii trebuie să-şi descopere singuri drumul ăsta. Dacă ţii cu forţa pe cineva, să respecte reguli din frică, ai să ai probleme mai târziu.
Unde ai vrea să semeni părinţiolor tăi?
Eu nu vreau să semăn cu niciunul. Eu vreau să semăn cu mine.
Ai plecat la drumul ăsta cu Sişu. Te-a dezamăgit?

Mă, uneori, da. Îţi spun sincer. Dar a fost mai grav pentru el decât pentru mine. Mă aşteptam să fie mai tare în anumite chestii, vorbesc despre droguri. Puţin mai nasol a fost atunci când a ieşit prima oară din închisoare şi a intrat şi a doua oară. Asta n-am înţeles-o. Cred că aici e dezamăgirea.
În viaţă fiecare are nişte lupte de dus, generate de caracteristicile lui. La tine care au fost luptele?

Cu mine lupt tot timpul. Uneori fac caterincă şi spun că Dragoş nu se mai înţelege cu Puya. Când Puya o ia razna, mai intervine Dragoş. Cred că viaţa e făcută din nişte momente de genul ăsta. E făcută din luptele cu tine. Încerc să fiu cât mai sincer cu mine. Greşelile constituie o experienţă şi, dacă nu greşeşti, nu ai experienţă.
În lumea din care vii tu, problema vizibil principală a generaiei tale sunt drogurile.

Nu neapărat.
Revin şi întreb. Care e tentaţia cea mai mare cu care ai negociat până acum?

Tentaţia cea mai mare? Să te mulţumeşti cu puţin. Să fii comod. Să trăieşti de pe-o zi pe alta. Să nu-ţi doreşti să faci ceva important. Să laşi lucrurile să se întâmple. Ai nişte momente în viaţă, după care rămâi prins într-unul şi mergi apatic, cum merge valul. Momentul acela poate să fie reprezentat şi de droguri şi de orice altceva.
Ultima întrebare. După mai mult de zece ani de scris versuri, care e cel mai important dintre ele? Care e cel care exprimă cel mai bine lucrurile în legătură cu tine?

„E greu să fii Puya, dar cineva trebuie s-o facă”. Culmea e că e pe primul album.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Interviul cu Puya at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: