Oamenii

March 18, 2011 § Leave a comment

Construim stângaci stări de bine momentane. Ne întreţinem artifical şi segmenţial fericirea. Depindem unii de alţii. Îmi dau seama că prezenţele imbecile din jur contează mai mult decât prezenţele fireşti. Acorzi mai multă importanţă  stării de nervi pe care ţi-o antrenează proştii, decât stării de bine pe care ţi-o propun oamenii frumoşi, înghesuiţi şi ei în ziua ta. E una dintre nedreptăţile ieftine. Oamenii care contează mai mult când lipsesc decât atunci când nu. Eşti mai atent să-i huidui pe unii, decât să-i aplauzi pe ceilalţi. E un reflex primar acela de a considera că ţi se cuvine. Pentru că întâlnirile mişto în viaţă vin fără efort. Vin într-un firesc. Vin gata regizate. Eşti atunci pregătit oricând pentru senzaţia că le meriţi. Reflexele primare te ajută să le întorci din când în când spatele, fără să ai senzaţia perdantului. Poate dacă am ştii că suntem construiţi din întâlniri, poate am fi mai atenţi în parcursul lor. Cine ştie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Oamenii at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: