How fragile we are ( 2 )

March 14, 2011 § 1 Comment

M-am mai gândit la ce am scris zilele trecute. Ziceam despre fragilitatea certitudinilor cu care plecăm şi ne întoarcem în fiecare zi acasă. Mi-a venit exemplul ăsta în minte în timp ce accelaram maşina. Mi se pare aproape perfect. Cât de tare mizează omul pe tehnologie. Cât de relaxat accelerează competent. Maşina e etalonul certitudinii omeneşti. Cum trecem cu peste 100 km/h la nici un metru unul de altul. Cum administrăm în povestea asta un fond de relaxare şi suficienţă. Un singur cui în drum. O ezitare discretă. Un singur imbecil din 100 care trec pe lângă tine relaxaţi. O porţiune de şosea discret alunecoasă. Un câine bezmetic. Un mărunţiş. Toate te trec de la certitudine de primăvară, la dezastru imprevizibil. Toate te trec de la tot la nimic. Totul pe fondul relaxării omenirii în maşina ei. Matematic îţi poţi demonstra că de fiecare dată când parchezi maşina acasă a existat Dumnezeu.

§ One Response to How fragile we are ( 2 )

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading How fragile we are ( 2 ) at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: