it’s not you, it’s me…

March 11, 2011 § 2 Comments

Intr-o cafenea… un televizor deschis, eu si multi oameni care vin si pleaca. La televizor e ce e clar ca e. Cutremur si tsunami. Sunt cateva tipologii de oameni care trec. Toate administreaza aceeasi stare intrinseca. Cel mai raspandit e privitorul competent. Asta inoata in certitudini. Lui ii e clar care e treaba acolo. Abia asteapta sa-l intrebi sa-ti explice. Apoi e privitorul pueril. Asta e asediat de spectacolul imaginilor. Il recunosti dupa sintagmele “mamaaaa” si “i-a uite baaa”. Privitorul detasat. Asta e insotit de explozii scurte de ras tamp. El vinde o stare de superioritate mult mai coerenta decat cea a privitorului competent. El stie atat de bine care e treaba, incat isi permite luxul relaxarii. Mai e privitorul de tip Ion Creanga. Orice ar fi surprins astia acolo, el are o faza mai tare de povestit. Orice val dau astia pe tv, el il stie pe ala de la Costinesti din 1987. Si, categoric, avem si privitorul de rand. Asta nu zice nimic. Asta priveste intr-o mirare ingrijorata. Toate aceste categorii, spuneam la inceput, administreaza un gand comun, care defapt, e singurul generator de interes fata de ce se intampla. E ideea ca se poate intampla oriunde, oricand. Totul e pe principiul, ba cand si daca ni se intampla noua. Pentru ca nimeni nu poate fi sensibil, altfel decat motivat de senzatia ca i se poate intampla. Asta o stiu de la mama… nimeni nu plange de mila altuia niciodata. Indiferent de mobilul gestului, plansul si ingrijorarea tin doar de proiectarea destinului fiecaruia ca posibilitate, in drama la care asista.

Tagged:

§ 2 Responses to it’s not you, it’s me…

  • Doina says:

    Mai ia-o pe asta de la mama ta: m-am gandit, cand am auzit despre ceea ce s-a intamplat in Japonia, ca la ora aceea eu ma gandeam cu sa ma imbrac la serviciu…si i-am multumit ui Dumnezeu ca a inteles ca mi-ar fi prea mult si ca, poate nu as face fata. Jos palaria pentru oamenii aceia care cica…nu erau in panica. Eu as fi fost…vai mama mea…si cred ca si ea la fel…Dar nu e sigur, caci m-a mai surprins.

  • Doina says:

    A…si inca ceva…bravo Radu, imi faci mare bucurie. Tin sa zic asta, caci iata…nu se stie niciodata ce urmeaza, si trebuie sa te prinda macar cu ceea ce impotrtant, ZIS.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading it’s not you, it’s me… at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: