Interviul cu Horaţiu Mălăele

February 3, 2011 § 1 Comment

Am făcut interviul înainte să intre în spectacol. Pe holurile Teatrului Naţional spectacolul nu începe pentru că nu se termină. Trec pe lângă tine de la Dan Puric la Şerban Ionescu. Oamenii aceştia au o deschidere spectaloasă pentru dialog. Cei mai talentaţi se joacă pe ei. Cei nefericiţi îşi joacă încă personajele de pe scenă. Actorii buni îmi par de două feluri: mari şi supraestimaţi. Horaţiu Mălăele nu e dintre cei mari. E dintre cei imenşi. La şapte am început interviul. În trei sferturi de oră l-am terminat, într-un sfert de oră era pe scenă. În două ore îl aplaudam împreună cu sala plină. Îl aplaudam şi sincer şi cu gura căscată. I-am probat pălăria personajului înainte de interviu. Îmi venea bine şi s-a oferit să mi-o dea. Înainte să plec i-am dat mesaj că-mi pare rău că n-am luat-o. Aş fi avut ce să-mi dau jos în final.

Succesul plictiseşte?

Succesul nu. Gloria poate fi agasantă. Dar şi fără ea nu poţi trăi mai mult de câteva zile. Intri în  sevraj din pricina obişnuinţei. De multe ori, am încercat să-mi explic ce mă mână în meseria asta. E foarte greu de explicat. E un mister. Ce om renunţă să-şi împlinească propria personalitate, dând viaţă unor himere?!? Cine şi de ce face asta? E o tainā.

Sunteţi o sumă a personajelor pe care le-aţi jucat?

Nu. Eu nu. Dar sunt câteva cazuri de actori care au rămas marcaţi în mod dramatic de personajele pe care le-au jucat. N-aş vrea să-i numesc.

Când aţi înţeles prima dată că aveţi succes?

După ce am apărut, aşa cum se apare pe la televiziuni, l-am vazut pe unul pe stradă arătându-mā cu degetul şi strigând „uite-l pe fraierul ăla de la televizor“.

Ce e succesul, domnule Mălăele?

Dacă , făcând ceva, util ţie şi comunităţii. Acel ,, ceva” aplaudat de prieteni, râvnit de necunoscuţi şi invidiat de duşmani. Acela este dupa parerea mea succesul.

Vă deranjează succesul facil din viaţa publică de acum?

Nu mă deranjazā . Spre exemplu, nu mă deranjază dacă aud cântându-se manele. Mă deranjează când lucrurile înoată unilateral. Mă deranjează dacă aud numai manele . Spunea un bun prieten că sunt oameni atât de proşti încât nu pot să traverseze strada. Ei se nasc, trăiesc şi mor pe acelaşi trotuar.

Suntem noi prăpăstioşi în discurs? Vă întreb, pentru că poate întotdeauna viaţa mondenă a fost pestriţă…

Suntem prăpăstioşi. Sa fim mai toleranti! Mă întreba cineva care e dictonul meu preferat. Răspunsul e „Om sunt şi nimic din ce e omenesc nu-mi e străin“. Sau, mai băştinaş, a fost întrebată o babă, la un moment dat,  „Cum o să trăim, ce-o să se întâmple? Ne omoară politicienii ăstia?“ Bătrâna i-a răspuns: “Maică, nici când n-a fost să nu fie într-un fel“. Acum e în felul ăsta.

Puteţi fi simultan şi cu picioarele pe pământ, şi cu capul în nori?

Asta e natura mea. Trăiesc într-o zonă de zăpăceală asumată.

Ce-aţi vrut de la viaţă?

Nu i-am cerut ceva anume. Am trăit pur şi simplu. M-am scăldat în limitele unor legi morale pe care le iubesc şi le respect. Nu trebuia să cer ceva anume. Trebuia poate, să dau ceva anume. Sunt un drept credincios,  predestinat la a face anumite lucruri şi nu altele.

De ce credeţi că există Dumnezeu?

Era o demonstraţie a unui sfânt privind existenţa lui Dumnezeu. Zicea: “Dacă mai sunt oameni care cred că Dumnezeu nu există, înseamnă că Dumnezeu e imperfect. Deci există.“

Ce fel de soţie v-aţi ales?

Cea mai bună.

Ce-aţi încercat să-i învăţaţi pe cei doi băieţi ai dumneavoastră?

Să fie drepţi.

Cuminţi nu prea au fost…

Cuminţi au fost în parte şi temporal.

Ce fac?

Amândoi au ales să facă regie de film.

Nu e complicat să crească la umbra unui pom atât de mare? Nu e greu faptul că vor fi comparaţi cu dumneavoastră?

Să fie. Se descurcă. Sunt nişte băieţi mult prea deştepţi ca să fie inhibaţi de lucrul āsta.

Ce înseamnă să fiţi un bun actor?

A fi un ,,bun actor” ţine de modă. Mă uit în arhiva cinematografiei sau teatrului. Spectacole mari, cu actori mari şi succes imens, îmi par desuete. Chiar actorii , consideraţi mari, îmi par ciudaţi. Se juca altfel. S-a schimbat lumea. Se schimbă chimia vremurilor. Obiceiurile se schimbă. Gesturile se schimbă. Dorinţele se schimbā. Actorii mari aparţin, de regulā, prezentului.

Aţi jucat cu Mircea Badea de Revelion.

A fost una dintre recreaţiile care mi-au făcut plăcere. El s-a descurcat foarte bine şi eu m-am descurcat cum am putut.

E un curent acum. Toţi devin actori. Vorbesc despre cei care joacă prin telenovele. E nevoie de studii sau ne apucăm cu toţii?

Apucaţi-vă! Există, evident, o invazie a neofiţilor. Am văzut întâmplător nişte telenovele în care sunt amestecaţi actori cu luptători, cu femei de serviciu, cu oameni de pe stradă.  Daca acea telenovelā stârneşte curiozitate, intră într-o zonă de interes a vânzătoarelor de la lactate sau a muncitorilor din agricultură, e perfect. Dar, nu rămâneţi pe acelaşi trotuar! E periculos.

Dintre colegii dumneavoastră, sunt actori mari care au făcut compromisuri pe trotuarele astea.

Cât de mare poate să fie compromisul unui actor care trăieşte dintr-un salariu mizerabil împreună cu soţia , doi copii şi nişte părinţi anchilozaţi de bătrâneţe? Cât de mare? Iată o altă telenovelă mult mai acidă şi mai nenorocită în care joacă zilmic, obligaţi şi fără simbrie.

V-aţi simţit vreodată neapreciat?

De mai multe ori. Exemplul cel mai relevant şi actual este că filmul meu, „Nunta Mută“, a fost vândut în 34 de ţări, unde a şi luat mai multe premii, în schimb, în România a rămas un film nevăzut.

Înţeleg că veţi scoate o carte. Despre ce şi de ce?

E mult spus o carte. Va fi o plachetă ce se va numi ,, Nuvele , poezii si alte rătaciri”
şi va conţine ceea ce titlul insuşi sugerează. De ce? Nu ştiu.

Vă interesează cum veţi fi privit în final? Aplauzele din final vă interesează?

,, Vă las în valea acestei stinse plângeri, orice sfârşit vesteşte un început..” spunea Theodor Pâcā. Dacă spectacolul vieţii pământene  a fost frumos, distribuţia bună şi acţiunea interesantă ,finalul va fi pe potrivă. Aplauzele postume deschid porţile unui alt spectacol….”the show must go on”.

Tagged:

§ One Response to Interviul cu Horaţiu Mălăele

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Interviul cu Horaţiu Mălăele at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: