Supralicitând

February 1, 2011 § Leave a comment

O mare parte din gesturile de părăsire a logicii în vieţile din jurul meu au ca punct comun confuzia dintre mijloc şi scop. Ne proptim în mijloc. Îl supralicităm.  În pornirea mea spre viaţa pe care o am mi-am îşirat în minte tot felul de intenţii. Voiam să devin. Să fac. Să dreg. Şi în parcusrul ăsta, eu am tot devenit. Am tot făcut. Am dres. Mi-am mutat uşor traiectoria în funcţie de aptitudinile în care mă sesizam. Fără să scad ştacheta. Fără să-mi propun chestii mărunte. Dar ceea ce lumea vinde ca senzaţional, în timp ce ajungi să le trăieşti le înţelegi ca fiind mărunţişuri. Voiam să devin. Să fac. Să dreg. Toate devenirile pe care le-am bifat în parcursul de până acum mi-au vândut o singură certitudine. Şi multe incertitudini. Certitudinea e că multe dintre cele conturate ca scop, sfârşeau în dezamăgire. Ele fiind supraestimate. Avem o tendinţă teribilă de a supralicita scopurile, dându-le ipostaza de idealuri. Şi avem o inabilitate superbă de a nu înţelege cum arată idealul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Supralicitând at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: