Când eşti doar răcit

February 28, 2011 § 4 Comments

Am rezolvat. Mi-a trecut. Lumea arată rău când eşti răcit. Devii obiectiv. E cea mai mare nenorocire care ţi se întâmplă odată cu ridicarea temperaturii. Începi să priveşti obiectiv în jur. Dispare ceea ce buna dispoziţie determină. Dispare indulgenţa. Rămâi fără capacitatea de a trece cu vederea.  În timpul virozei înţelegi mai bine importanţa mărunţişului. Îţi curge nasul într-un ritm în care uiţi cum era când era altfel. Ai senzaţia că aşa  fost întotdeauna. Răceala îţi inversează dramatic scara de valori. Cel mai important devine să reuşeşti să strănuţi. Înveţi entuziasmul strănutului. Să-ţi vină şi să nu poţi. Aşa arată prăbuşirea. « Read the rest of this entry »

Advertisements

In Mall

February 26, 2011 § 6 Comments

Sunt in mall. Beau o cafea… o astept pe Dana sa termine cumparaturile. Si ma uit in jur. Ma enerveaza arteziana asta de langa. Cel mai misto e cand se opreste. E pusa cumva nu sa castigi vizual. Ci sa intelegi ce bine ar fi sa nu fie. Mallul are un cult pentru galagie. Te face sa-ti placa acasa. In toata harmalia, doar cand arteziana tace, se aude amestecat si departe o muzica banala de radio. Se aude in asa fel incat nici sa nu se auda si nici sa nu fie liniste. Dar sunt obisnuit cu zgomotul de Bucuresti. M-am nascut si m-am construit cu el. Deci il pot trece abil in plan secund, vazandu-mi de ale mele. Imi e clar faptul ca eu cu cat stau mai mult, cu atat Dana cheltuie mai haotic. Dar nu asta conteaza in viata. « Read the rest of this entry »

OK!’s Oscars

February 25, 2011 § Leave a comment

« Read the rest of this entry »

February 24, 2011 § Leave a comment

Mă gândeam

February 23, 2011 § Leave a comment

Ca-n fiecare an e de prost gust să ningă aiurea. Ninsoarea are rost. Nu acum. E ca unu de are un chioşc şi nu şi-a dat jos beculeţele de Crăciun din vitrină. E februarie, dar luminează frumos. Cam aşa îmi propune ziua de azi să trăiesc. E o lecţie pe care o predă iarna în fiecare sfâşit de februarie. Ca să nu-ţi cadă cortina în cap, după ce primeşti aplauzele, retrage-te discret. Ce înseamnă un pic mai mult. E plin de oameni care umblă cu cortina în cap. A şti să te retragi în timpul succesului. A şti când e suficient. A nu ninge tâmp săturând oamenii şi de tine şi de ei. A şti să renunţi. A şti să laşi o amintire frumoasă. Încheierea şi pornirea sunt decisive. Să începi şi să termini bine. Vorbeam în emisiunea Oanei Mareş despre baiatul care participă la Eurovision. Am avut o concluzie importantă. Ce începe prost nu se mai termină niciodată. Ninge prost.

Tudor Chirilă

February 22, 2011 § 2 Comments

“Speranţa va rămâne şi ea cu noi pentru că în absenţa ei nu s-ar mai naşte copii”.

Interviul cu Măruţă

February 21, 2011 § Leave a comment

Are o bună dispoziţie celebră. Dan Negru îmi povestea la un moment dat că se uită în oglinda retrovizoare şi nu vede pe nimeni. Generaţia nouă nu propune prezentatori teribili. Ratingurile îl propun din ce în ce mai insistent pe Cătălin Măruţă. A reuşi să-ţi păstrezi buna dispoziţie în televiziunea zilelelor noastre, de la cinci la şapte după amiaza. Aşa îi definesc succesul lui Cătălin Măruţă. Şi distanţa mică între proiecţia publică a lui şi el. Aşa cum l-am cunoscut întotdeauna mi-a lăsat senzaţia de om firesc şi egal cu el. Într-un showbiz plin de ipocrizie, succesul nu durează pentu că personajul tinde până la urmă să se suprapună proiecţiei publice. « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for February, 2011 at Mindfields.