În ultima vreme…

January 17, 2011 § 6 Comments

…m-am săturat. M-am săturat să întorc privirea. România urâtă trăieşte din capacitatea noastră de a face abstracţie. Atâta mi-am sucit capul că nu mai ştiu să-l ţin drept. Atâta am închis ochii că nu mai ştiu să-i deschid. România mea trăieşte cu ochii larg închişi. Atâta ni s-a părut că nu există pădure fără uscături, că am  uitat că era şi pădure. Respiram dioxid de carbon cu o euforie tâmpă. Atâta am privit superior spre buruienile din grădină, că am ajuns să îngrijim atent buruiană cu buruiană. Atâta ni se spune că nu existăm că a început să ni se şi pară. Există un parcurs al catastrofei. În toate ipostazele ei. Prima etapă e cea a amestecării. Apa când intră în relaţie cu noroiul sfârşeşte prin a fi o baltă. Băltim. Stăm interesanţi cu pricioarele în baltă. Se poartă cizmele de cauciuc. Înloc să facem kanale de scurgere a scursurilor, ne încălţăm adecvat. Ne adecvăm la inadecvat. În ultima vreme m-am săturat. Băi… regele e gol.

Ne uităm constatativ şi avem comportament de aplaudaci tv. Aplaudăm hainele frumoase ale regelui gol. Suntem diplomaţi. Eu nu mai sunt. îi măcelăresc. M-am săturat şi de ei şi de mine în timp ce fac abstracţie de ei. O să le spun cine sunt. Şi ăsta e un aspect, ei nu mint. Sunt sinceri. Au uitat cine sunt. S-a dus Ciuculete la Mădălin Ionescu, cu care am înţeles că e într-o relaţie de prietenie. Am refuzat să apar în acelaşi cadru. N-am fost. M-au sunat în direct. Ca o coincidenţă, înţeleg că ce am spus nu s-a auzit. A zbierat ăla la mine că sunt isteric. Asta ca o irionie a sorţii. Pentru că soarta dacă există are această caracteristică. E irionică. Mi-a răgnit că se duce la Peter Imre. Că mă dă afară. După ce m-a înjurat, mi-a povestit că mă dă în judecată. Ironie. Există ironie mai mare ca Discul de Aur pentru “ciorbă de curcan”? Aştept…

§ 6 Responses to În ultima vreme…

  • nana says:

    Ai dreptate, dar exagerezi. Sa zicem ca esti suparat. Mie mi se pare ca poti gasi in jurul tau o multime de oameni despre care sa spui ca merita. Si asta este, pana la urma, MERITA cine merita.Restul exista daca ii faci sa existe. Parerea mea.

  • Radu Buzaianu says:

    e fix invers. buruienile există atâta vreme cât suntem mult mai importnaţi ca ele. atâta vreme cât nu te apleci să le smulgi. buruienile nu doar că există, dar când îţi dai seama că sunt mai importante ca grădina va fi foarte târziu. atât de târziu încât nu va mai avea rost decât să priveşti resemnat. timpul de unul singur nu rezolvă buruienile. timpul, de unul singur nu face deât să rezolve problema grădinii. te ajută să scapi de amintirea grădinii.

  • Mihaela Chan says:

    Sincer,nu am nimic cu Ciuculete,dar persoana mai fara minte ca ea,nu am vazut. Este penibila,si atat de rotunda se mai da cu acea melodie,incat… Of,Doamne! Mare e gradina ta!

  • dana says:

    E nevoie de mai multi gradinari pt o astfel de gradina.Dupa ce cureti un metru patrat, cand intorci privirea vei vedea ca au crescut la loc.
    Sau altfel spus, Stefan cel Mare nu s-a luptat niciodata singur cu turcii…

  • Ana-Camelia says:

    Mi-e teamă ca buruienile astea au ajuns deja mai importante decât gradina. Cred ca eu m-am resemnat şi le doar privesc.Cu amărăciune. Dar ma bucur sa constat ca mai există tineri care le văd şi nu le ocolesc ci se străduiesc să atragă atenţia asupra lor. Felicitări pentru cum scrii şi gandeşti! Continuă. Nu ştiu dacă îţi pasă dar ţi-ai câştigat un cititor.

  • Radu Buzaianu says:

    imi pasa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading În ultima vreme… at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: