Am jucat ca niciodată… am pierdut ca întotdeauna.

December 16, 2010 § Leave a comment

Băi eu nu înţeleg care-i treaba cu fotbalul. De ce-mi place. La un interviu cu Andrei Gheorghe am făcut un calcul. Cam cât timp din viaţă stai şi te uiţi la fotbal.  Îmi ieşea cam un an. Un an în care nu faci nimic. Doar stai şi te uiţi la fotbal. Şi dincolo de asta, ca român e o ruptură a logicii undeva. Aştepţi meciurile importante cu un entuziasm pueril. Cu emoţii. Totul e în sistemul “bă ce facem”. Ai noştrii. Ai lor. Arbitrul… de obicei al lor. Şi aştepţi meciuri ca cel de aseară. Aştepţi emoţii.

Eu d-asta m-am lăsat de pariuri. Că-mi lua graţia. Stăteam încordat. Îmi iese sau nu-mi iese. Pe principiul filmului “2 for the money”. Nu privesc cu detaşare. Că aici e blocajul logic. Nu vreau detaşare. Vreau emoţii. Dar emoţiile nu-s compatibile cu bucuria. Băi stai chircit la fiecare fază. O oră şi jumătate!! Atât a durat aseară senzaţia de proptire în succes. Mai erau două minute. Au dat ai lor gol. Ce s-a întâmplat până acolo contează la impresia artistică. Ţine de memorie şi memoria reţine porţiunile importante. Deznodământul e important. La pariuri poţi avea 15 rezultate anticipate perfect, dacă unul e prost, celălalte trec la detalii. Viaţa e construită aşa. Mi-a spus mama o replică importantă. Nu ştii niciodată când se termină binele. E ce mi-a povestit şi Ilie Năstase într-un interviu superb care apare mâine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Am jucat ca niciodată… am pierdut ca întotdeauna. at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: