Răzvan Exarhu

December 31, 2010 § Leave a comment

” Pentru 2011 să reţinem un îndemn de la romtelecom: “obişnuieşte-te cu trei deodată.” Sau deocamdată?”.

Advertisements

Conversaţii

December 30, 2010 § 6 Comments

Am mai scris eu despre un prieten al meu care printre altele comentează meciuri de fotbal. Deci îl ştiţi, da?! Bun. Stăteam în redacţie şi aşteptam sfârşitul. Sfârşitul anului. Când îmi apare pe monitor o replică a lui pe messenger. “Astazi sper sa ma insor”. Dar nu asta contează în viaţă. Ci ce a urmat de aici.

Buzaianu Radu: si de unde atata speranta paul
El: pai imi place enorm de asta
El: de niciuna nu mi-a placut atat. ma vad cu ea astazi si se pare ca si ei ii place de mine
El: doar daca n-are o mana sau ceva, ceva ce nu vad pe facebook si sa nu-mi fi spus
Buzaianu Radu: momentu e bun. ca poveste asa. inainte de finalul anului
El: ba
El: fii atent
Buzaianu Radu: ia
El: soarta e cu mine              go 4 more…. « Read the rest of this entry »

Interviul cu Carmen Brumă

December 29, 2010 § 1 Comment

Am cunoscut-o şi pe sora lui Mircea Badea. Şi ea, ca şi Carmen Brumă, împart din firescul şi umorul lui. Îi seamănă. Vin din aceeaşi lume. Asta e prima caracteristică pe care mi-a vândut-o Carmen în timpul interviului. E firească. Nu vrea să fie interesantă. Nici măcar Angela Similea nu vrea să mai fie. Îşi asumă şi postura de modelă şi pe cea de prezentatoare tv şi pe cea de parteneră de viaţă a lui Mircea Badea. Şi am tentaţia de a crede că cea din urmă îi ocupă tot timpul.

« Read the rest of this entry »

Marti dupa Craciun… concluzii

December 28, 2010 § Leave a comment

  • Nu prea mai are rost colindatul. Se colinda tamp. Obiceiul asta intretinea un rost cand colindatorii veneau, ca aparenta macar, cu o plasa. Adica despre asta era vorba. Si eu cand colindam ma interesa sa primesc bani. Da mergeam pe la prieteni de familie. Era amuzanta povestea. Si nici asa nu avea rost gestul. Sunt tot mai putine diferente in comparatia cu cei care cantau prin metrouri. Ca gluma vad ca inca mai merge. Cand vine cineva in vizita si-si face intrarea intreband daca primiti cu colindul.
  • In zona mea de acoperire cu privirea, pe la geamuri nu s-a mai insistat pe ideea “hai bai sa facem frumos”. Craciunul se caracterizeaza in mintea mea prin lumini multe. N-a fost cazul anul asta. In zona mea s-a mers pe discretie probabil. Adica pe principiul “hai sa nu facem tiganie la geam”. Dar lasa c-o sa fie bine.
  • Dupa o anumita varsta oamenii iti povestesc ca nu mai e mare smecherie Craciunul. Poate cand o sa aiba copii sa revina bucuria sarbatorii. Si in timp ce te intrebi de ce, apare raspunsul. Cand eram mici il asteptam pe Mos Craciun, acum ce naiba asteptam. Iata concluzia povestii tampe cu el, care nu doar scoate din schema intamplator, fix semnificatia, dar cand dispare, parca nici sarbatoarea nu-si mai are rostul. Deci e bataie de joc.
  • Intamplator Craciunul asta am tras niste bilete fiecare cu sintagme teribile. Mie mi-a picat: “Cele mai frumoase nu sunt lucrurile pe care le vedem sau le avem. Ci cele pe care le simtim”. Cand mizezi prea tare pe Mos Craciun ratezi asta. Tata mi-a spus sambata, inainte sa plec, ca a durat prea putin. Invitatii au plecat pe la 1 noaptea. Fratele meu a plecat dimineata. Era dupa-amiaza si plecam si eu. Ramanea el cu mama. Mama, care la un moment dat mi-a explicat ca e important sa stiu ca niciodata nu stiu cand se termina binele.
  • Apropo de tata. Stiati ma ca tatal lui Enrique Iglesias canta? De aici se deduce ca am vazut filmul. Si fac legatura cu ideea anterioara. Filmul a fost frumos. Dar se termina prost si mai ales fara rost.

acum pe fereastra… in timp ce vorbeam cu tata

December 27, 2010 § Leave a comment

« Read the rest of this entry »

Christmas shopping

December 27, 2010 § Leave a comment

Am fost vineri sa-i cumpar Danei un cadou de Craciun. Pe principiul facem si noi o treaba sau ne batem joc. E momentul acela in care pasesti entuziast si plin de incredere in Mall. Priveam superior spre oamenii disperati din jur. Aveam in fata 3 ore din care trebuia sa ies ceremonios si invingator cu un cadou. Ceva simti ca nu e in regula de cand intri in magazinele lor… ale femeilor. Te uiti interesat si totusi masculin spre rochii. Esti ca un elefant intr-un magazin de bibelouri. Mergeam printre bluze si rochii. Inca era bine. Treceau pe langa mine tinere si doamne intrate in panica. Dar nu spre ele mi se indrepta atentia. Ii stiti pe cei pe care ii tarasc prin magazine sa le ia un cadou? Isi mutau punctul de sprijin de pe un picior pe celalalt. Isi mascau disperarea din ce in ce mai inabil. Eu eram singur. Si inca ma invarteam competent. Gasesc ceva. O sun pe mama. Sa vedem ce marimi imi trebuiesc pentru Dana. Cica “L”. Cer. Dar simt nevoia sa explic ca situatia nu e atat de disperata precum pare. go 4 more… « Read the rest of this entry »

Tara lui Traian Basescu

December 25, 2010 § 1 Comment

Where Am I?

You are currently viewing the archives for December, 2010 at Mindfields.