Cam asta ar fi

November 8, 2010 § Leave a comment

Una dintre certitudinile mele e că detaliile sunt decisive. În exerciţiul atenţiei la detalii se conjugă importanţa gesturilor simbolice în viaţă. Crucea e simbolul luptei cu răul. Oamenii se închină în ideea asta. Gesturile simbolice contează. Sâmbătă, cam pe la 2 noaptea, am făcut în aşa fel încât să ajung la Ateneu să aprind o lumânare. Andrei Gheorge povestea că la un moment dat, la un eveniment participa împreună cu Gică Popescu. S-a dus, i-a strâns mâna şi i-a mulţumit. Pentru emoţiile pe care a ştiut în fotbal să ni le dea. Pentru că eu am început cu el meseria asta, acum vreo 7 ani, când m-a invitat la emisiunea lui de la radio, acum 3 ani când ne-am reîntâlnit i-am strâns mâna. I-am mulţumit. Sunt gesturi la care suntem datori. În meseria mea am învăţat importanţa oamenilor care se pricep la cuvinte. E o artă care se deprinde pe de-o parte, pe de alta te naşti cu ea.

Am reţinut că trebuie să mă pricep la cuvinte şi că trebuie să practici o riguare a detaliilor în exprimare. Sunt 5, oamenii din a căror pricepere am furat. Îi spun doar pe 4 dintre ei. Andrei Gheorghe, Andrei Pleşu, Mircea Badea şi Adrian Păunescu. Celui din urmă i-am mulţumit sâmbătă. Deşi nu l-am cunoscut. Avea o riguare aproape perfectă în exprimare, dată de o pricepere teribilă la cuvinte. În timp ce plecam, în faţă Ateneului, 3 oameni cu aspect de scriitori fără mare succes, vorbeau despre cuvinte. Tonul era acela de conversaţie importantă. În timp ce ieşeam unul dintre ei i-a spus altuia că “la început a fost cuvântul”. Tot ce ne înconjoară a plecat de la cuvânt. Le-am dat câteva secunde atenţie. Ei erau detaliile. Unul dintre ei explica că dacă nu vezi dincolo de cuvinte tot timpul, eşti un om pierdut. Am reţinut asta… şi-am plecat.

P. S. Am scris aici despre capacitatea de a fi penibil al poporului recent. Ceea ce răspunde cel mai bine la cretinitatea că A.P. a fost un poet comunist e ideea că , ridicol fiind,  poţi să critici poza pusă de scriitori, cu Ceauşescu, în deschiderea cărţilor. Sau poţi să-ţi dai seama că doar aşa puteau să scrie. Oamenii rupeau poza, sau îi desenau mustăţi , apoi aveau ce să citească.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Cam asta ar fi at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: