Andrei

November 30, 2010 § Leave a comment

Mă cheamă. E adevărat. Logica conform căreia azi e ziua mea îmi scapă. Dar nu e rău. E de bine. Aştept telefoane. Chestii. Aplauze. Artificii. Astea sunt momentele în care casc gura buimac la felul cum logica scapă de sub control. La limită înţeleg de ce dacă mă cheamă Andrei, în ziua în care este sărbătorit Sfântul Andrei, mă înghesui şi eu la aplauze. Am predispoziţia de a înţelege. Unde mă pierde lumea pe drum e când trebuie să-mi explic ce sărbătoresc cei care nu dau doi bani pe ce spune religia creştină. De regulă pe oamenii ăştia îi sesizez într-o permanenţă a isteriei de a fi interesanţi. Ţi-o dau pe aia că ei cred că e ceva acolo sus. Merg pe ideea cu energia. Bă da mă sună de Sfântul Andrei. Îşi serbează ziua. Fac piruiete. O ard pe “la mulţi ani”. Avem şi noi puţină coerenţă?!

El Clasico

November 30, 2010 § Leave a comment

on any given sunday

November 29, 2010 § 1 Comment

Azi m-am întâlnit cu bunicii mei. Asta cam o duminică întreagă. În general am o relaţie destul de stransă şi constantă cu laptopul. Sunt şanse mai mari să fiu surprins cu el deâat fără. Bunicii mei au reacţionat diferit la povestea aceasta. Fiecare a decodificat în felul său lucrurile. Bunica era ba încântată, ba îngrijorată. Era pe principiul, domne, Radu lucrează şi acasă. Pentru generaţia ei, computerul înseamnă efort. Adică un om normal n-ar putea să se chinuie cu aşa  ceva, altfel decât pentru că trebuie. Deci eu lucram. De partea cealaltă, bunicul meu a fost un pic mai categoric. A avut o singura reacţie, dar precisă. “Mai lasă şi tu ţambalul ăla!”.

Fuck u very much

November 25, 2010 § Leave a comment

Când mă pregăteam să ascult “l’ombelico del mondo” a lui Jovanotti, m-am decis că asta e mai relevantă.

Noaptea discursul continuă…

November 24, 2010 § 1 Comment

Iar am început să vorbesc în somn. Aseară am adormit înaintea Danezei. Viaţa complicată. Oameni tâmpiţi peste tot… oboseală mare. Băi şi cum am adormit eu aşa, nu trec 15 minute şi simt nevoia să-i comunic o idee. De unde dormeam se aude următoarea replică: “Deci nu mă mai implic în niciun proiect”. I-am transmis eu ferm şi persuasiv. Înţeleg că luasem o decizie. Viaţa mea din timpul somnului, de obicei e mai atractivă decât cea de după. În somn e o lume mai bună. E lumea aşa cum o văd eu. Daneza a intervenit pozitiv şi dacă în timpul zilei mă contrazice întruna, domne noaptea nu-mi iese din cuvânt. Mi-a spus că e foarte bine aşa cum m-am gândit şi că să dorm în continuare.

Prostilor!!!

November 23, 2010 § 3 Comments

Caracteristica importanta a prostilor e disperarea cu care fug de tot ce le  poate confirma postura. Eu asa ii identific.Ii vezi desfigurati de sprinturi isterice si incoerente. Alearga impiedicat. Dar alearga. In spatele lor e o vina potentiala. Nu se descurca cu ea. Prostii nu au nuante. Vina le atarna mai grav si mai solemn ca oricui. Solutia e sa fie cei care niciodata nu-s de vina. Traiesc orice greseala la alta intensitate. Traiesc orice gafa ca fiind ultima. A asuma o greseala, in mintea prostilor se construieste  cu perspectivele unor consecinte grave. Prostii nu gresesc. Un om cu o inteligenta medie are capacitatea sa spuna “ba am fost prost aici”. Prostul nu-si poate asuma. Prostia e o caracteristica tot mai greu de dus. Prostii stiu tot mai rar ca ar fi. Functia aici conteaza teribil. E ceea ce ei negociaza. Le infirma supozitiile. Domne am ajuns eu pana aici. Foarte prost n-oi fi deci. Sunt oamenii care devin functia. Se imbraca in ea. Dar traiesc drama imparatului gol. Problema e ca, naibii… nu striga nimeni. go 4 more…… « Read the rest of this entry »

Don’t ride the white horse

November 22, 2010 § Leave a comment

 

« Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for November, 2010 at Mindfields.