N-am inspiraţie… n-am nimic… n-are nimic…

October 28, 2010 § Leave a comment

Stau şi privesc nervos în jur. Înjur. A fi prostdispus înseamnă a vedea tot. Tot ce e mai rău. Sunt mai puţin predispus la concesii. Sunt indispus. Azi sunt obiectiv. Nu nuanţez. Doar bombăn. Azi văd doar proşti. Nu am chef azi, n-am chef de nimic. Prea mulţi proşti au ajuns prea deaparte. Azi îi văd pe toţi. Ieri mai întorceam capul. Priveam în jos, în sus, oriunde. Numai în ochii pe ăştia nu-i priveam. Nu mă priveşte prostia lor. Dar prostia nu e personală. Personal cred că proştii îmi strică prea multe zile, doar pentru că există. Există proşti gata să-i aplaude tâmp. Tâmp e şi ăsta de face stand up comedy şi nu ştiu cum naiba e în lista mea de messenger. Messengerul îl distruge. Îmi dă linkuri cu glumele lui. Îmi vine să-i zic. Că altfel par ipocrit. D-aia mă enervează ăştia. Că dacă le zic, par un om rău. Dacă nu le zic, par ipocrit. Mă enervează ăştia ipocriţi. Toţi sunt ipocriţi. Toţi care mă enervează.

Sunt şi uşor de enervat. Problema unui prost e că-i strânge pe alţii lângă el.  Şi trebuie să definesc. Prost nu cel ce stă prost intelectual. Prost e pentru mine ăla care deşi stă prost intelectual, ajunge să stea bine în societate. Am un cult pentru firesc. Pentru că într-o lume firească e nu pot să pierd. Când eşti cel mai bun, firesc e să nu pierzi. În lumea proştilor trebuie să fiu un pic mai bun decât cel mai bun. Trebuie să fiu parşiv şi ipocrit. Şi nu că nu pot. Pot. Nu pot să vreau. Pentru că nu mai pot să-i urăsc pe ăştia. Şi îi urăsc aşa de misto… n-aveţi idee. Scriu nişte editoriale despre showbiz de la o vreme. O fac doar ca să le spun proştilor în public că sunt proşti. Azi i-am povestit lui Radu Moraru. D-asta mă duc şi la emisiuni. Să le spun proştillor şi proastelor că sunt. Ei şi ele. Da poate sunt şi eu. M-am mai gândit la asta. Am folosit teoria reducerii la absurd. Demonstrezi că ipoteza de la care ai plecat e falsă. De 26 de ani mă ocup de asta. Dar cel mai important argument e că nu pot să nu-mi placă ipocriţii şi simultan să fiu ipocrit. Pare că nu e important ce-am scris. Şi asta e ironia sorţii. Că e cel mai impotant.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading N-am inspiraţie… n-am nimic… n-are nimic… at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: