A fi sau a nu fi

September 30, 2010 § 1 Comment

De câteva zile mă mai gândesc din când în când la destinul prietenului meu, comentator de meciuri sportive. Am mai vorbit despre el. Acum a primit o ofertă de la un alt post tv. Postul mai puţin reuşit decât oferta. Bani mult mai mulţi, post tv ceva mai prost. Să meargă sau să nu meargă?! A fi sau a nu fi. Între timp m-a rugat să mă interesez ce maşină de 20000 de euro să-şi ia. Ca idee. Va câştiga de 2 ori mai mult. Eu mă gândeam la un Mini One. Sau la un Alfa Romeo MiTo. Da am cu cine să mă înţeleg?! Domne el vrea o maşină mai de familie. Că vrea să facă 2 copii. Păi ca să facă 2 copii trebuie să o convingă pe ipotetica mamă. Şi cu o maşină de vrea el să şi-o ia nu convinge pe nimeni. Şi până la urmă, dacă vrea să-şi ia o aberaţie de maşină ca cea pe care mi-a spus-o, mai bine nu mai pleacă. Şi cu asta am încheiat discuţia. Ce atâta a fi sau a nu fi…

Deci aşa ceva

September 29, 2010 § Leave a comment

Urmăresc amuzat cum se discută despre maniere şi principii acum. Cum se discută despre ceea ce se cuvine şi nu se cuvine. Cum stă ţara asta pe un colţ de ziar la o tarabă şi mănâncă mici de la un meeting electoral şi cum stă ea aşa, vine preşedintele murdar de muştar la gură şi critică lipsa de maniere. Că nu se ţine furculiţa în mâna dreaptă. Şi nici nu se vorbeşte cu gura plină. Băi am atins o cota de ridicol de simt că ţara asta abia acum devine mică. În relaţie cu ridicolul pe care poate să-l determine. Domne că au aruncat poliţişti cu caschetele sau cum naiba se numesc. Şi ca urmare, Băsescu, deşi poliţia care-l însoţeşte nu e opţională ci obligatorie, renunţă domne la ea. Şi aşa mă trezesc cu preşedintele ţării mele, fumând pe dorobanţi într-un Logan. Apoi dând un telefon la volan. Şi între timp, o parte dintre cei 5 milioane care l-au votat, păstrându-şi postura de penibili, explică cum am avea un preşedinte mişto. Şi apare Ponta la incredibilul Radu Moraru şi se plânge că preşedintele n-are domne maniere. Că-i spune Ponta înloc de domnul Ponta. Şi să vezi ce-o să-i facă. O să-i spună Băsescu înloc de domnul Băsescu. Deci se anunţă vremuri grele pentru primul manelist al ţării. Băi ăsta a făcut vraişte România şi unul dintre liderii opoziţie îi reproşază apelativele pe care le foloseşte. Deci aşa ceva…..

deocamdată nu

September 27, 2010 § 1 Comment

Viaţa îţi sugereză din când în când. Cum ar fi ca la un eveniment să vină un chelnăr şi pe un ton cerominios să vă întrebe dacă Ferariul albastru e al vostru. Întreb ca idee. Dar i s-a întâmplat fratelui meu. Din nevoia lui de a specifica despre ce culoare vorbim, înţelegem că în parcare erau cel puţin două. Şi din intuiţia chelnerului pleci cu concluzia că pari genul care deja ar fi trebuit să aibe un Ferari. Răspunsul corect la întrebarea dacă eşti cu Ferariul albastru, e “deocamdată nu”. Tot în teritoriul momentelor sugestive, aflu că azi la 12 trebuie să fac un interviu cu cel mai tânăr milionar în euro din topul Forbes. La început n-a fost nicio problemă, că nu l-am mai făcut. A pierdut ăla avionul. Dar stând de vorbă la o cafea azi, cu colega denumită Ameli, mă întreabă ceva. Mă întreabă câţi ani are ăla. 26 răspund eu. Apoi mă întreabă câţi ani am eu. Şi zic tot 26. Şi iar mă întreabă ceva. Că dacă nu mi se pare jenant… . Şi eu nu i-am răspuns, dar aveam în minte replica. “Deocamdată nu!”.

Despre fotbal

September 23, 2010 § Leave a comment

Fotbalul e metaforă. E felul în care sportul ne povesteşte că detaliile contează.  Într-un meci de fotbal ai o lume întreagă. Pe teren nu sunt 22 de jucători. Sunt 22 de destine. E lupta fiecăruia dintre ei cu destinul său. Ilie Dumitrescu şi-a dat demisia. Distanţa de la un antrenor tâmpit care a făcut un egal acasă cu ultima clasată şi un antrenor competent care câştigă cu 2-0, stă în câteva detalii. La 1-o echipa pe care o conduce a trimis o mingie milimetric pe lângă bară. Apoi unul dintre jucătorii lui trece într-un detaliu fin pe sub minge. Ar fi trimis-o  în poartă. Ambele situaţii ar fi schimbat destine. Ar fi parcurs distanţa de la un antrenor prost la unul bun. Nedreptatea pe care o comitem aici e aceea că dacă nu l-a dat nimeni afară până acum e pentru că detaliile acestea i-au fost favorabile. Steaua s-a calificat în grupele unei competiţii europene, având soarta detaliilor de partea ei. Fotbalul e o metaforă. Destinul celor 11 jucători într-un meci uneori ţine de faptul că unul dintre ei a dormit prost. Detaliile care au făcut ca antrenorul să-şi dea demisia sunt cele care au făcut ca amicul meu, Edi Iordănescu să conducă cea mai importantă echipă de fotbal a ţării. E destinul? Nu. Sunt detaliile. It’s the little things. There is nothing bigger.

Sweet November

September 21, 2010 § Leave a comment

În niciun caz nu pot să asociez toamna cu alt film decât acesta. Cam aşa arată toamna în percepţia mea despre ea.

Momente si Schite

September 19, 2010 § Leave a comment

Nu va ascund ca la un moment dat trebuia sa filmez un interviu cu Florin Piersic, dupa ce juca “Straini in noapte”. Am asteptat sa se termine si in final m-a condus cineva spre cabina lui. Imi era cumva clar ca trebuia sa-l salut in genul “buna seara maestre!”. Cel care media lucrurile a intrat in cabina si in 30 de secunde a iesit cu concluzia ca domnul Piersic ne asteapta. Intru! Era chiar inainte sa-si puna chilotii. In timp ce ma gandeam “ca uite-l bai pe Florin Piersic” , ma mai gandeam si la ce naiba sa zic. Intotdeauna mi-a parut un tip sincer. Da nu ma asteptam la un moment de sinceritate dus pana la acest capat. Privind de jos in sus… am decis sa merg totusi pe “buna seara maestre!”. De asta mi-am adus aminte in weekend cand un prieten, extrem de jucator de tenis din fire, mi-a povestit o treaba. Dupa un meci al unui turneu de amatori, a intrat in vestiar unde erau onorabili domni Bogdan Enoiu si Cristian Tudor Popescu. Stateau de vorba si ei, intr-un moment de sinceritate de tipul celui al maestrului Florin Piersic. Ar fi trebuit sa spuna “va salut domnilor”. Pentru ca inteleg de la el ca domnii erau domni si inainte sa apeleze la lenjeria intima. E adevarat, concluzia e usor subiectiva. El si-a vazut de treaba lui, pana ce a intervenit domnul Enoiu. Acesta fara sa paraseasca postura sinceritatii maxime, s-a ridicat, s-a apropiat de prietenul asta al meu si l-a intrebat ceva in legatura cu turneul. Sincronizand povestile astea stateam si ma gandeam, ba uite in oamenii astia eu am incredere.

Interviul cu Solcanu

September 16, 2010 § Leave a comment

Am stat cu el de vorbă şi uneori mi-a părut chiar un tip deştept. A câştigat în viaţă speculând simpatia momentană a televiziunii pentru oameni ieşiţi din comun. Discursul Madonei de la Bucureşti pare penibil în relaţie cu celebritatea lui Mircea Solcanu. În timpul şedinţei foto,  toate cucuoanele care treceau pe lângă zâmbeau şi-l felicitau. Unde e conservatorismul de altă dată?  În finalul şedinţei foto, doi oameni la doi paşi de noi, au chemat poliţia, acuzându-se unul pe celălalt de furat. Deci atunci când nu spune lucruri trăznite, în jurul lui Mircea Solcanu, ele se întâmplă oricum. « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for September, 2010 at Mindfields.