Interviul cu Hrebe jr

June 14, 2010 § Leave a comment

Este un personaj atipic showbizului. Stăpâneşte bine dialogul şi are eleganţa de-a părea interesat şi atunci când nu e. Este dintre cei care înţeleg că viaţa este pentru a face lucruri mari. Anul acesta îşi va publica prima carte. Andrei Hrebenciuc nu se străduieşte să pară, se străduieşte să fie. N-a fost uşor de convins să vorbească. Am băut împreună trei cafele şi-am jucat şi-un fotbal, pentru ca, în final, să decidă să dea primul interviu.

OK! Prima surpriză pe care am avut-o cu tine a fost când mi s-a spus că predai la ASE ca asistent universitar.

Andrei Hrebenciuc Am vrut să rămân la doctorat şi una dintre condiţii a fost să am nişte ore la ASE. Apoi a început să-mi placă şi acum nu-mi imaginez viitorul fără să predau.

Te interesează percepţia publică în legătură cu tine?

Mă interesează doar percepţia oamenilor după ce mă cunosc.

De ce ai vrut să scrii o carte?

Am văzut că în criza financiară s-au găsit soluţii referitoare la forma problemei. Nu la fond. Sunt lucruri pe care le facem de secole şi nu le reglăm niciodată. Au fost zeci de crize financiare. Am citit multe cărţi despre asta. Şi de filosofie. Am plecat de la început cu Platon şi Aristotel. După care am făcut un mix între părerile mele şi ce s-a mai scris despre asta. E o nouă abordare asupra subiectului. Se referă la comportamentul nostru repetitiv greşit, care face ca la anumite perioade de timp sa ne confruntam cu diferite crize financiare.

Care e principalul lucru pe care ţi l-a transmis tatăl tău?

Să-mi respect cuvântul. Alt lucru care e important pentru mine e ce mi-a spus bunicul meu înainte să moară:“Să faci bine în viaţă, că rău face toată lumea.”

Tatăl tău e perceput ca fiind un om controversat.

În perioade de tranziţie sunt multe lucruri inexplicabile. De multe ori, anumite personaje pot deveni peste noapte niste „icoane” hulite sau adulate, cu voia sau fără voia lor. Eu ştiu cel mai bine ce a facut tatăl meu şi nu am nici o urmă de indoială că istoria va menţiona cândva ce a făcut el pentru România.

Crezi că o să intri în politică?

Nu mă gândesc la asta. Cred că pentru a schimba ceva în Romania este nevoie de mai mult decât un singur om.

Îmi explici că tu crezi că există oameni in politica care au şi alte mize decât cele personale?

Da. Şi acum sunt, dar din păcate rămân nişte cazuri izolate

Ai un plan în legătură cu tine sau trăieşti aşa cum o fi să fie?

Am. Acum nu l-aş zice, ca să nu mă uit peste ani şi să văd că nu l-am realizat. Planul este destul de bine stabilit.

Altfel, ai un comportament conform vârstei tale. Ne-am mai întâlnit prin cluburi.

Merg o dată pe săptămână în club. Am aceeaşi prieteni pe care îi aveam în liceu. Nu pot să spun că mi s-a schimbat viaţa de când am intrat în vâltoarea asta cu percepţia media şi toate nebuniile.

De la relaţia ta cu Elena Băsescu a început.

Da. De atunci.

Te incomodează?

Nu. Depinde cât eşti de sigur pe tine. Ăştia care se victimizează prea mult faţă de media mi se par puerili. Acum or fi şi excepţii.

Regreţi povestea de dragoste cu Elena?

Nu m-a afectat în niciun sens negativ. Nu regret nimic din ce am facut în viaţă. A fost o poveste foarte frumoasă.

Un fel de Romeo şi Julieta, războiul dintre două familii rivale. Iubirea imposibilă.

Din punctul acesta de vedere nu pot să zic că am simţit vreodată vreo grijă sau un obstacol în calea relaţiei noastre. Asta în afara celor care se întâmplau între noi.

Obstacolul era diferenţa dintre voi. Tu eşti asistent universitar. Ea n-o scoate la capăt prea bine cu exprimarea.

Aici consider ca percepţia asupra ei este greşită.

Percepţia are legătură cu nişte greşeli de exprimare şi ridicole, şi evidente.

Eu zic că acele greşeli nu o reprezintă. Drama e că a făcut greşelile astea când a intrat în politică. Dacă le făcea după 10 ani de pecepţie publică deja formată, n-o mai afectau. Le-a făcut la început şi s-a încetăţenit o idee despre ea care e greu de schimbat. Nu cred că o caracterizează. Nu ştiu ce simte ea, dar e vorba de o proiecţie eronată, pe care o duce după ea ca o piatră de moară.

De ce v-aţi despărţit?

Nu pot să-ţi zic. Cert e că au fost lucruri normale, care se întâmplă în orice relaţie. Mai ales la vârsta noastră. Se poate să te desparţi din nişte nimicuri. Nu vă imaginaţi că a fost cine ştie ce. S-a încheiat ca orice relaţie.

În ce relaţie sunteţi acum?

Nu mai vorbim acum. N-am mai vorbit cu ea şi în general nu mai vorbesc cu foarte multe dintre fostele prietene.

Se zice că preşedintele ţării i-a interzis să te mai vadă.

Se spune. Eu nu cred.

Eşti un individ complicat?

Într-o relaţie sunt destul de dificil. Sunt conştient de asta.

Specific vârstei sunt relaţiile cu femei superficiale. Ai avut?

N-am avut. Relaţii n-am avut.

Apropo de Elena. Mi-am adus aminte. Gigi Becali a zis că o să vă fie naş.

A fost o glumă a domnului Becali. Nu s-a pus problema nunţii, deci de ce s-ar fi pus problema naşilor?!

Cum ţi s-a părut Becali, din câte l-ai cunoscut?

E mult diferit de imaginea pe care o are la televizor. E altfel în sensul bun. E extrovertit şi asta îl face fascinant. Într-o lume plină de falsitate, Becali e autentic.

Care a fost momentul cel mai greu în viaţa ta, Andrei?

Clar a fost cel în care a făcut tata infarct. Atunci am conştientizat multe lucruri şi am început să privesc altfel viaţa. Am aflat după un timp. Nici nu eram în ţară. Am înţeles atunci care îi sunt prietenii şi cum se comportă lumea. A fost o mare lecţie de viaţă. După momentul acela îl apreciez foarte tare pe Gigi Becali. A zis nişte vorbe atunci, care mie mi-au rămas în minte. Le ştie şi el foarte bine. I le-a spus mamei mele. Nu sunt de acord cu multe dintre lucrurile pe care le face acum, dar pentru vorbele acelea a rămas în sufletul meu.

Norocos te consideri?

Da. Mai ales din prisma părinţilor pe care-i am.

Spuneai tu că ai un plan.

Tot nu ţi-l zic.

Faţă de adolescenţă, cum ţi s-au schimbat visurile?

Când eram în clasa a noua, îmi doream să joc o finală de campionat de baschet între licee. Era cea mai mare dorinţă a mea. Am jucat finala în clasa a zecea. Acela a fost visul meu. Al doilea a fost să-mi iau prima maşină din banii mei. Şi mi-am luat-o.

Andrei Gheorghe mi-a spus că devii bărbat când îţi iei prima maşină din banii tăi. Până atunci eşti băiatul tatălui tău.

Da. De atunci am început să am aşteptări mult mai evoluate. Au început să se mai complice lucrurile, aşa că am un plan mai bine definit.

Ultima întrebare. Te-ai gândit să conduci ţara asta?

Acum nu ştiu cum mă va purta viaţa. Dar cine ştie.

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Interviul cu Hrebe jr at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: