Deep Inside

March 12, 2010 § Leave a comment

Interviul cu Oceana…. . Nu ştiu cum te simţi la 25 de ani, când o lume întreagă îţi cântă un hit. Oceana zâmbeşte modest şi pare că-şi iubeşte viaţa. Nu mai spun că pare că iubeşte şi România, că deja e prea mult. Are vocea uşor răguşită, ca cea a lui Rod Stewart. Cântă ambiţios, ca Tina Turner, râde constant, precum Kate Hudson şi dansează lasciv, ca Beyonce. Am vorbit cu ea un sfert de oră, acum vreo câteva luni.

Care a fost primul lucru pe care l-ai remarcat în ţara asta?

Oamenii sunt foarte frumoşi. Şi-mi place şi oraşul.

Păi de ce?

Îmi place arhitectura. Nu ştiu. E o atmosferă pe care o găseşti în Franţa şi Italia. Oamenii sunt foarte prietenoşi. Par a avea foarte multă dragoste în interior.

Ce ştiai despre ţara asta înainte să vii?

Ştiam că Michael Jackson a avut unul dintre cele mai mari concerte ale sale aici.

Da’, un român celebru ştii?

Nu prea. Ştiu despre Transilvania, mitul lui Dracula…

Bun. Care e diferenţa între cum ţi se părea că e ţara aceasta şi cum e ea de fapt?

Probabil nu mi se părea atât de modernă. Nu ştiu de ce. Uneori oamenii din Germania au impresii ciudate despre alte ţări. E un fel al lor de a vorbi despre alte ţări…

Discutăm aici despre aroganţă?

Da. Trebuie să recunosc, sunt cam aroganţi. Eu sunt pe jumătate nemţoaică. Mama mea este din Germania, dar eu nu sunt o nemţoaică tipică. Iubesc Bucureştiul. Am mai fost şi în Constanţa. Am fost la plajă şi a fost frumos. Apa era curată, m-am simţit aproape ca-n Caraibe, de unde este tatăl meu.

Nu mă păcăleşti?

Nu. M-am simţit extraordinar. Şi băieţii din formaţia mea s-au simţit foarte bine, pentru că româncele sunt extraordinar de frumoase.

Mie-mi pare că eşti o persoană fericită. De ce “Cry cry cry”?

Oamenii care zâmbesc mult ştiu deasemenea cum e să fie nefericiţi. Am văzut multe lucruri în viaţa mea şi am câteva poveşti de spus. Nu doar pentru asta am cântat  “cry cry cry”. Pentru mine cântecul acesta are un mesaj pozitiv. E important ca oamenii să se simtă bine când îl ascultă. E un cântec melancolic. Eu mă simt bine când îl ascult.

Charlie Chaplin avea un cântc bun pentru ideea ta, “Smile”. Zâmbeşte când inima te doare.

Da… da, da. Îl ştiu.

Bun. Care e povestea cântecului tău?

Povestea este cea a celei mai bune prietene ale mele. Am crescut alături de ea. La un moment dat a început să ia droguri. Eram amândouă adolescente. Ea a început să întâlnească oameni dubioşi şi cercuri vicioase.

Ai luat vreodată droguri?

Nu. Nu-mi plac drogurile. N-am nevoie de ele.

Dar trebuie să iei o dată ca să spui dacă-ţi plac sau nu?

Am fost în studiouri unde oamenii fumau iarbă. Dar nu iau. Nu-mi plac. În industria muzicală vezi multe droguri, dar eu n-am nevoie de ele.

Când ai totul, ai succes în toată lumea, pentru unii drogurile sunt pasul următor. Îşi doresc experienţe noi.

Eu nu gândesc aşa. Când cânt şi când dansez, primesc mai mult decât atât. Sfatul meu pentru tineri este să-şi găsească lucruri pe care chiar să le iubească. Să aibă pasiuni adevărate. Unele lucruri nu le poţi găsi în dragoste. Unele lucruri nu le poţi găsi în familie. Poţi să iubeşti să cânţi, să scrii sau să citeşti.

Eşti îndrăgostită acum?

Da.

De iubitul tău.

Da. De el.

Vrei să te căsătoreşti, sau nu asta contează în viaţă?

Este foarte important pentru mine să mă căsătoresc. Nu acum. Eu sunt mai „old fashion”. Cred în dragostea adevărată. Vreau să mă căsătoresc, să am copii, dar nu acum. Acum vreau să mă bucur de carieră. Dacă aş avea copii acum ar face-o mult mai dificilă.

“Cry cry cry” este foarte popular în multe locuri importante ale lumii. Este visul tău devenit realitate?

Da, dar am o imaginaţie teribilă. Am multe visuri. Să nu vorbim despre asta, pentru că aici sunt nebună, am multe lucruri pe care vreau să le fac în viaţă.

Cel mai mare care e? De la el celălalte să nu mai conteze.

Vreau să fiu fericită.

Pare că eşti.

Da. Visul este să rămân aşa.

Ultima întrebare Oceana. Când ai plâns ultima oară?

Săptămâna trecută. Plâng mult. Când sunt doar cu mine plâng mult. Din lucruri mici, dar şi zâmbesc foarte mult, deci e o balanţă.

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Deep Inside at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: