Stars are blind

March 31, 2010 § 2 Comments

Eram într-o emisiune a Taniei Budi. Lângă mine managerul formaţiei Mandinga, cu ochii daţi peste cap: “În România nu sunt vedete”. Ridicolul vine din faptul că toţi care spun asta au senzaţia că exprimă ceva inedit şi aproape inteligent. E banalitatea tipică. I-am explicat că e foarte probabil să aibă o vedetă în bloc. Vedeta e o persoană extrem de cunoscută într-un spaţiu. Vedeta blocului. Vedeta echipei. Vedeta filmului. Vedeta familiei. Băi vin ăştia îşi dau ochii peste cap. N-avem vedete. Problema nu e că nu sunt. Problema e că-s prea multe. « Read the rest of this entry »

Ciumpalacii (2)

March 28, 2010 § Leave a comment

Am scris acum câteva săptămâni despre 2 din mulţimea de ciumpalaci care se prezintă jurnaşti mondeni. Am luat-o punctual ca să nu zic global. Pe unul îl cheamă Christi Stan. Pe celălalt Sorin Duţoiu. Ambii având dificultăţi de exprimare cam de fiecare dată când se pune problema să zică ceva.. Explicam prin exemplele lor, că n-am avut o viaţă uşoară, de a trebuit să lucrez într-o presă cu ciumpalaci. Şi ce concluzie trage unu într-un comentariu. Că sunt frustrat şi d-aia zic de ăştia. Nu bă. Doar că din când în când îmi place să-mi pierd timpul privind în jur, prin presă. Şi e o frustrare să te înconjoare meseria asta, cu oameni d-ăştia. Astea par opinii. Şi acum vin cu faptele. Ciumpalacii au un site cu ştiri mondene. Destul de vizionat. Am citit şi eu un material d-acolo. Un interviu cu Alexandra Dinu. Lectura mi-a stricat bunadispoziţie 3 zile de-acum înainte. E starea aceea pe care ţi-o lasă ştirile de la ora 5. Nu oricine poate să privească spre 2 proşti, indiferent. Alexandra Dinu face parte din batalionul de elita al femeilor neinfricate si ambitioase, capabile sa schimbe preconceptii si mentalitaţi”. Senzaţia momentană e că mai patetic de atât nu poţi ajunge în viaţă. Opinia e superficială. Pentru că…. « Read the rest of this entry »

The Last Days of Disco

March 27, 2010 § 1 Comment

M-am hotărât. Asta e cea mai mişto ultimă melodie de la Robbie Williams.

Show must go on

March 26, 2010 § Leave a comment

Ăsta e numărul în care terminăm cu circul cu amanta lui Mândruţă. Mai sunt la televizor circuri d-astea. Nu care cumva să-mi propun să mă ocup de ele. Deci: “Privită retrospectiv, povestea lui Lucian prins cu amanta e o lecţie superbă de PR. Cum aduci un personaj consumat de anii de citit cu intonaţie ştirile, la un individ controversat bun să prezinte un late night show. Tabloidele nu se vând cu familiştii. Se vând cu amantele lor. Povestea lui Mândruţă a ţinut emisiunile de divertisment cu sufletul la gură. Reviste şi ziare au aruncat isteric pe prima pagină, un subiect pe care în niciun moment nu l-au pus sub semnul îndoielii. Lucian are o soţie înţelegătoare. Asta e concluzia cinstită cu care rămânem, punând cap la cap elementele poveştii amantlâcului. Soţia a fost înţelegătoare şi când ne-a primit la ei acasă, unde toată lumea era descurajant de veselă. În interviu, Lucian recunoaşte că n-a înşelat-o pe Ioana şi sufocat de argumentele ideii de campanie de PR, le expediază zâmbind ironic cu explicaţia “coincidenţe”. Nu există coincidenţe. Există doar campanii bune de PR”. Pam! Pam!

Momente şi Schiţe

March 25, 2010 § Leave a comment

  • În tinereţea mea, am lucrat o zi la Prosport. A doua nu m-am mai dus, dându-mi seama ce pămpălău mi-a fost distribuit ca şef. Îl cheamă Daniel Remeş. el demonstrează cumva, faptul că mai prost de atât nu se poate. Mi-am reconfirmat teoria, când a venit Alain Prost că se lansa Dacia Duster. La conferinţa de presă fiecare trebuia să-şi pregătească 2 întrebări pentru francez. Era şi Remeş ăsta. El şi-a pregtit doar una. Asocierea dintre Remeş şi Prost era superbă. Mister Remeş from Prosport. Ăsta îşi trage aerul în piept şi pune întrebarea la care s-a gândit el. Do you wish to buy a Duster? Bă, ăsta e milionar în euro. Ce să facă bă cu o maşină de 10000 de euro?! Eu l-am întrebat dacă se ştie cu Miki Alexandrescu. Ăla de comenta Formula 1 şi-i cunoştea pe toţi. Cică nu-l ştie. I-am zis că nu se poate. Că nu-l cred. Şi el cică poate-l ştie după faţă.
  • Mi se sugerează pe facebook să mă împrietenesc cu Kilie Minougue. Ceea ce nu e rău, doar că mă simt un pic presat. Eu aş vrea să ne cunoaştem mai bine întâi. Plus că am prietenă. În fine… o să mai văd.
  • O amică mi-a povestit cum l-a văzut într-un magazin de bermude din Saint Tropez, pe unul de seamăna cu Dustin Hoffeman. Ce mi se pare amuzant aici e că s-a dus să-i zică. “Semănaţi cu actorul…”. Şi replica ăluia a fost minunată. “Da. Mi s-a mai spus!”. Dar ce e cu adevărat minunat avea să se întâmple 5 minute mai târziu. Când a ieşit ăla din magazin. S-a îmbulzit lumea. Era Dustin Hoffman.
  • Văd că e la modă la televizor. Nu se mai poate vorbi decât în apă. E un trend. Toţi fac interviuri în piscine. Interesant e că pe toţi îi încearcă senzaţia de inedit. Majoritatea celor implicaţi au însă acest paradox. Sunt la fel de inteligibili sub apă, cum sunt în apă.

Mihaela Rădulescu… viaţa şi opera

March 23, 2010 § Leave a comment

Rădulescu e într-o continuă lecţie de ipocrizie. Povestea relaţiei ei cu Dani, aşa cum o ştiu eu e următoarea. Erau invitaţi la Mamaia. Ea şi Elan. Organizase Mazăre, care e prieten cu Schwartenberg, ceva cu iahturi. Elan a trecut cu maşina pe lângă ei. Ei erau ea, în maşină cu un băiat. I-a urmărit şi a intrat peste ei într-o cameră de hotel. Băiatul era Dani. 2 luni după, Mihaela Rădulescu l-a făcut vraişte pe Elan în presă. Se instituise în ipostaza de luptătoare pentru drepturile femeilor părăsite de bărbaţii bogaţi. Era o victimă superbă. A dat nişte comunicate de presă. Făcea piruiete. Era superbă în povestea asta. Până într-o duminică după amiaza. Atunci i-a cerut scuze lui Elan şi sprijin financiar să se mute la Monaco. Ideea părea bună, momentul era prost. Pentru că vin oameni răutăcioşi şi o bănuiesc de ipocrizie. Pleacă scârbită de televiziunea vremurilor noastre. Se plângea în scrisoarea adresată poporului că Ayan nu mai poate deschide televizorul fără să dea peste oameni inculţi. E adevărat, nu sunt Ayan şi poate nu se pune. Da, acum vreo câteva săptămâni am deschis televizorul şi făcea ea o emisiune eveniment de ziua femeii. Îl avea invitat pe Sorinel Puştiu şi se înţelegeau bine. « Read the rest of this entry »

Viaţa ca o grevă

March 22, 2010 § 1 Comment

Îmi plac comentariile despra greva profesorilor. Pe cel mai ridicol l-am auzit dimineaţă, la Realitatea. Unuia i se părea că înţelege atât de bine situaţia încât ajunsese să explice că elevii sunt afectaţi că învaţă şi nu se mai pun note. Ca să fie constant în starea de penibil, pe un ton competent explica drama elevilor care sunt într-o vacanţă forţată de greva profesorilor.  Şi uite aşa mi-am adus aminte de incapacitatea profesorilor de a explica la ce ne foloseşte faptul că ştim când a fost bătalia de la Călugăreni. “Vă mai opreşte cineva pe stradă, vă întreabă şi vă faceţi de râs”. Intuind cumva ridicolul ideii, încerca să salveze aparenţele, schimbând unghiul de abordare. “Vă întreabă cu cine aţi făcut istoria şi mă faceţi de râs. Cum să nu ştiţi anul bătăliei de la Călugăreni?!”. Profesoara de matematica îşi trăia şi ea neputinţa. “O să vă întrebaţi la ce ne folosesc teoremele acestea”. Ăla era momentul meu de extaz cognitiv. “Daaa!!!!. Ne întrebăm deja!!”. Apoi venea ea cu un ton competent, de om care lămureşte lucrurile. “O să facem tot felul de exerciuţe şi probleme, în care o să avem nevoie de ele”. Wow. « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for March, 2010 at Mindfields.