Decembrie 2009

December 29, 2009 § 1 Comment

Luna decembrie îşi pierde din poveşti. Sau poate o trăiesc eu în mai puţine emoţii. Da mă uit înjur şi nu mai înţeleg nimic. Unde sunt bă săniile? Situaţia ar fi părut ridicolă acum 10 ani. Cum zăpadă fără sănii? E o dramă asta. Copiii nu mai au sănii. Nu mai sunt cazemate. Ăştia nu se mai bat cu bulgări. Păi la ce naiba a mai nins atunci. Poate nu mai sunt copii. Oamenii preferă căţeii. Nu ştiu, da asta cu cazematele mă pune pe gânduri. Nici nu mai pomenesc de oameni de zăpadă. Cum bă să nu mai facă nimeni oameni de zăpadă. Ăştia au înebunit de tot. Nu mai au gheţuşuri, unde să se strângă un maldăr de copii căzuţi unii peste alţii. Păi le ce mai e gheaţa atunci. E perfect inutilă. Şi în mulţimea poveştilor astea îmi aduc aminte una dintre dilemele copilăriei. Părea o datorie pe care ca băiat o aveai. Îţi legitima cumva masculinitatea în devenire. Mai ştiţi fetele care se întorceau în clasă din pauză, cu zăpadă din cap până în picioare?! Era un fel al băieţilor de a le valida ca fiind dezirabile. Nu toate fetele erau trântite în zăpadă.  Dilema era de ce. Nu ştiu cum s-a mobilizat obiceiul ăsta. Şi asta cu terminatul şcolii e una dintre explicaţiile pe care o am pentru scăderea intensităţii cu care trăiesc Crăciunul. Erau tot felul de serbări şi momente artistice înainte să iei vacanţa de iarnă. Erau ca un fel de teasere anterioare Crăciunului. Vacanţa participa la trăirile pe care le aveai în luna decembrie. Aşteptai altfel Crăciunul contextual. În zona constatărilor pozitive e cea legată de covoare. Bă în luna decembrie trebuiau bătute. Aşa cum păsările pleacă toamna în ţările calde şi primăvara apar ghioceii, aşa România iarna îşi bătea covoarele. S-a rezolvat. Ori nu mai sunt covoare, ori s-a constatat că nu mai trebuiesc bătute. Luna decembrie generează poveşti tot mai seci. Bine că mi-am pus cauciucuri de iarnă. Asta ca o curiozitate :))))).

Tagged: , ,

§ One Response to Decembrie 2009

  • The same Unknown that you know says:

    De când nu ai mai fost la ţară? Şi când zic ţară mă refer la comunele şi satele din toată România şi nu doar la cele din jurul Bucureştiului. Deşi constatarea ta poate fi parţial adevărată să ştii că eu am vazut copii dându-se cu sania, jucându-se în zăpadă… Eu am făcut deja lucrurile astea. Chiar şi în Bucureştiul ăsta amărât de unde poveştile lunii decembrie dispar primele, am văzut copii cu părinţii prin parcuri bucurându-se de binecunvântata ninsoare.
    În plus, dacă ţi se pare că nu mai există poveşti de decembre atunci trăieşte povestea ta de decembrie. Şi deja o trăieşti din moment ce ştim cu toţii de cadoul aşa de frumos făcut iubitei tale. Tu cel care ai dat de înţeles că nu eşti un om al cadourilor (indiferent că le oferi sau le primeşti). Deci lasă pe alţii cu lipsa lor de poveşti şi tu scrieţi-o pe-a ta sau bine trăieşte-o pe-a ta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Decembrie 2009 at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: