Ciutacu VS Moraru (interviul cu Victor)

November 19, 2009 § 1 Comment

Cu vreo doi ani în urmă, l-am cunoscut pe Victor Ciutacu, la un interviu. Am tras atunci concluzia că românii sunt un popor care nu-şi merită maşinile. Ciutacu n-avea carnet. Şi locuia, arogant, în cartierul Rahova. Acum e însoţit de înjurături şi suspiciuni de furt. Radu Moraru se ocupă de asta. Publicul decide. Adevărul e unul. Publicuri sunt multe. Iar România, o ţară tot mai dubioasă. Amestecă acuzatorii cu vinovaţii. Politica cu fotbalul. Iar Diaconescu, din ce în ce mai des, marii actori cu marii cântăreţi de manele. E o ţară incertă, cu adevăruri amestecate. Urmează Victor Ciutacu, în ţara lui Traian Băsescu.


Văd că eşti din ce în ce mai celebru.

Constat şi eu. Nu ştiu dacă e un avantaj chestia asta. Aş prefera ca celebritatea, dacă vine, să vină din ce fac eu. Nu din ce spun alţii despre mine.

În România, celebritatea a început să fie consecinţa unui scandal. Nu poţi să scrii bine şi să fii celebru.

Din nefericire. Eu, în polemici, sunt implicat de ani de zile. De când mă ocup de presă. Problema este că, până nu varsă cineva un lighean de lături pe tine, nu te desăvârşeşti în celebritate suficient.

Nu eşti om până nu plantezi un pom şi construieşti o casă. Nu eşti jurnalist până nu te înjură Băsescu?

Atunci înseamnă că sunt prea jurnalist. Dacă ăsta ar fi criteriul, acum sunt pe culmile supreme ale desăvârşirii.

Îi iau pe toţi oamenii de la Antene şi trag o concluzie. Eşti cel mai înjurat dintre ei. De obicei îl înjuri fie pe cel mai slab, fie pe cel mai bun.

Sunt miza cea mai importantă pentru ei. Pentru că, se pare, spusele mele au cel mai puternic grad de penetrare a electoratului lui Traian Băsescu. Nu numai se pare, există şi un studiu în sensul ăsta. Îl are Cotroceniul. Ştiu de existenţa lui de mai bine de un an. Limbajul meu, uneori mai golănesc, alteori mai de cartier, se pliază bine pe capacitatea de înţelegere a celor care sunt cu Băsescu. Atunci, ştii cum e, hai să omorâm emisarul pentru vestea proastă.

Văd că ai melodia din Naşul pe telefon.

O am numai când sună fiul meu. Să sune distinct.

Apropo de Naşu’. Ţi-ai luat carnet de conducere?

Ce să-mi iau? Nu.

Tot în Rahova stai?

Da.

Pe ce-ai cheltuit banii ăia mulţi?

Care bani mulţi?

Pe care am înţeles că i-ai furat la privatizări.

Pe care i-am ciordit, cum am auzit la televizor. Momentan, nu există vreo hotărâre judecătoarească sau vreo acţiune penală împotriva mea. Problema, în ţara asta, e că trebuie să demonstrăm noi că suntem nevinovaţi, înainte să demonstreze alţii că suntem vinovaţi. Uite, eu aştept să demonstreze domnul Moraru că sunt vinovat. Că am ciordit. Că reprezint un grup obscur de interese din Est, care l-a trimis pe Dan Voiculescu în Cipru să vândă arme în anii ’80, când eu aveam zece ani. Va trebui să demonstreze. Inclusiv în instanţă.

De ce te miră asta cu armele la zece ani? Aia e vârsta la care eşti, ca băiat, fascinat de pistoale. În special cu apă.

Deci, eu eram fascinat de arme la 11 ani, şi Dan Voiculescu le vindea în Cipru? Nu poţi să propui o poveste pe care să n-o creadă nimeni.

A zis Moraru că ar trebui să fii arestat.

I-a zis lui Boc într-una dintre emisiuni.Iar premierul a zis că nu intră în atribuţiile lui. Aproape şi-a cerut scuze.

Ţi-ar plăcea să fii coleg de celulă cu Gigi Becali?

Nu. Nu mi-ar plăcea să fiu coleg de celulă cu nimeni. Lumea civilizată a legitimat faptul că măsura arestului preventiv e una de excepţie.Nu-mi place povestea asta cu umflat oamenii de pe stradă şi arătaţi la televizor, indiferent dacă sunt sau nu pericole sociale.

De treaba asta cu furatul, soţia ce părere are?

Îţi dai seama că nu receptează cu prea multă satisfacţie mizeriile care mi se întâmplă. La un moment dat, a avut o izbucnire de umor. “Bine, bine, ai furat. Atunci scoate banii”.

Poate ai amantă.

Până acum nu m-au prins cu niciuna. Mă aştept zilele astea să mă caute şi acolo.

De cât timp eşti căsătorit?

Din 1995. O viaţă de om.

Radu Moraru avea, mai demult, ochelari ca ai tăi. Acum are unii mai de Dorobanţi. Sunt mai credibili?

Ultima mea preocupare e să mă gândesc dacă ochelarii aduc credibilitate.

Dacă ai fi la un post ca B1 TV, nu te-ai alia şi tu cu unii pe care se pare că nu-i mai vrea nimeni? Adică de ce e culpabil el că e cu Băsescu?

E libertate de exprimare în ţara asta, iar Radu Moraru şi B1 pot ţine cu cine vor pe Pământ. De la Obama până la Bercea Mondialu. Atâta vreme cât ţi-o asumi. Mie mi se pare că oamenii aproape şi-au asumat-o. N-au recunoscut încă faptul că lucrează pentru Băsescu. E aproape asumată.

Ai o viaţă ferictă?

Nu e nici atât de fericită pe cât mi-aş dori, dar nici atât de nefericită cum şi-ar dorii alţii. Am o soţie şi un băiat. Astea sunt priorităţile. Dacă cineva crede că mă hrănesc cu gândul de a-l da jos pe Băsescu, se înşeală. Altceva mă mână în luptă. Mă mână siguranţa familiei mele. Dorinţa de a-i oferi băiatului meu un viitor decent.

Am văzut că scrie. Are blog. Îl faci ziarist?

Cum nici pe mine nu m-a obligat nimeni, nici eu nu-l oblig nimic.

Ca jurnalist, când devii ratat?

Am fost în viaţă la un pas mic de asta. Când am fost consilierul lui Muşetescu. Când mă ocupam cu ciorditul ţării, după cum zice Moraru. A fost o perioadă cruntă din punct de vedere psihic, pentru mine. Pentru că refuzam să mă obişnuiesc cu gândul că nu mai sunt în presă. A fost o vreme când nu mai aveam posibilitatea să profesez în presă. Au avut unii grijă să mă ascundă într-un colţişor. Vreme de trei ani, m-a ţinut în viaţă doar gândul că mă voi întoarce. Prima dată când am avut posibilitatea, am făcut-o, dându-mi demisia din administraţie publică şi întorcându-mă în presă, pe un salariu de două ori şi jumătate mai mic decât cel pe care-l aveam.

Cine ţi-a dat posibilitatea?

Marius Tucă.

Nu Dan Voiculescu?

Hai, domnule, să fim serioşi cu legenda asta cu Voiculescu. Cred că a el aflat după vreo trei ani că sunt angajatul lui.

Îmbin ultimele două subiecte. Familia şi ce zice Radu Moraru despre tine. N-ai fura ca să-ţi susţii familia?

Nu. E un răspuns ferm. E chestie de cei şapte ani de-acasă. Sau de caracteristici personale. Dacă nu te naşti cu gena ciorditorului în tine, nu poţi să devii pe parcurs. Educaţia mea de-acasă, dată de doi părinţi ingineri, a fost să nu pun niciodată mâna pe un ban pe care nu-l merit.

Pari un individ arogant. De când ai devenit?

De când m-am născut. Nu domnule. Sunt foarte conştient de calităţile pe care le am. N-am niciun motiv să fiu modest. Sunt un tip foarte deştept. Sunt foarte priceput la ceea ce fac. Şi sunt un tip care a avut nişte rezultate în tot ceea ce a făcut în spaţiul public în care s-a învârtit. Defectele încerc să le corectez sau trăiesc cu drama de a le avea.

Românilor îmi pare că le plac oamenii cu aspect modest. Cum e Iliescu. Sau Băsescu.

Iliescu da. Băsescu nu. Băsescu e mult mai arogant decât mine. Şi mult mai sfidător. Eu sunt arogant. Dar nu sfidez.

Când ai vorbit ultima oară cu el?

Nici nu mai ştiu. Cred că în studioul TVR. Când m-a făcut bou. Oarecum metaforic. Mi-a zis că am ochii mari şi umezi.

Zâmbeşti rar.

N-am motive.

Sau poate nu vrei.

Am personae, totuşi, care mă fac să mă simt bine. Una dintre persoanele cele mai relaxante pentru mine e Serghei Mizil. Mă face să râd.

Să nu te facă de râs. Dacă doar să râzi, e O.K.

Păi nu poate să mă facă pe mine. Se face pe el. De multe ori îi iese cu succes.

Vorbim de ras. Nu ai senzatia ca politica incepe sa fie plicticoasa si meseria ta anevoioasa?

Asta e o stare de fapt, căreia îi fac faţă tot mai greu. Până să vin să mă întâlnesc cu tine, am stat şi m-am gândit pe cine naiba să mai chem în emisiune şi să nu mai fie una din aceleaşi treizeci de feţe vânturate la toate posturile de televiziune. Să nu fie una din aceleaşi figuri terne, care spun aceleaşi lucruri de fiecare dată, indiferent ce întrebare îi pui. E din ce în ce mai greu să fac emisiunea să fie interesantă. Dacă o emisiune mi se pare mie neinteresantă, îmi e foarte greu să cred că telespectatorilor li se poate părea interesantă.

Victor, ultima întrebare. Cum ţi s-a schimbat viaţa după ce ai devenit celebru?

Nu s-a schimbat.

Te ştiu taximetriştii.

Mă ştiu taximetriştii. Mă ştie doamna de la aprozar. Mă ştie doamna de la măcelărie. Dar cumpărăturile tot acolo mi le fac. Tot pe Mărgeanului, în cartierul Rahova. Tot în bermude, în adidaşi, dezlegat la şireturi şi cu şapcă în cap mă duc.

Tagged:

§ One Response to Ciutacu VS Moraru (interviul cu Victor)

  • c'est la vie says:

    Frumos…. tot . Pare mai uman Ciutacu in interviul asta. De exemplu, credeam ca e burlac.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Ciutacu VS Moraru (interviul cu Victor) at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: