Aventurile unui prieten celebru

October 29, 2009 § 2 Comments

I s-a întâmplat unui prieten. Nu spun cine, persoană importantă. Mergea pe o stradă cu sens unic şi maşini parcate de-o parte şi de alta pe trotuar. Cum mergea el aşa şi se gândea la nimic sau la ceva, din spate vine un Ford Focus cu un claxon care i-a scos inima din piept. Exagerez puţin ca să sune bine. Celebrul prieten, în timp ce maşina trecea pe lângă el, îi bate în geam. Ciumpalacul opreşte şi dă să deschidă uşa. I-o deschide ăsta şi-l prinde de gât. Apoi îi spune frumos răcnind la el: “De ce-mi strici mă ziua mă? Bă de dimineaţă mă luaţi mă?!”. Din nimic apare în spate o duduie care nu cunoaştea pe nimeni. “Lasă-l în pace. Dă-i domnule drumu. Îl omoară !!!”. Prietenul ăsta al meu, îl întreabă pe ciumpalac încă o dată, în timp ce duduia trăgea isteric de el: “Zi mă de ce?!” Ciumpalcul, greu explicabil de ce, striga: “Băăăiiiiiiiiiiiii!!!”. Pe partea cealaltă de stradă începe să se agite un domn trecut de 70 de ani. Striga şi ăla ceva. Celebrul meu prieten înţelege rahatul în care se află şi-l lasă pe ciumpalac îndreptându-şi atenţia responsabil spre duduie: “A trecut claxonând ca un idiot”. Asta mai rău o ia razna: “Auzi ! să-l omoare că a claxonat”. Domnul trecut de 70 de ani de pe trotoarul de vis a vis, bombăne ceva în continuare. Şoferul ciumpalac porneşte motorul, pleacă şi… claxonează triumfal.

Advertisements

Tudor Chirilă

October 27, 2009 § Leave a comment

“Există Oameni Mari care fac lucruri Mari. Despre faptele astea Mari există alţi oameni care scriu şi le transformă în Legende. Acei oameni care îi ajută pe oamenii Mari să devină Legende se numesc Jurnalişti. Există însă şi nişte oameni mici, răi şi ticăloşi, care se ascund sub numele de jurnalişti. Oamenii aştia mici se ocupă cu faptele mici ale Oamenilor Mari şi vor să le dărâme Legenda”.

Mitul Zburătorului =))

October 26, 2009 § Leave a comment

În aeroporturi oamenii se schimbă. Devin mai importanţi. Încep să fie sofisticaţi. Merg altfel. Parcă sunt apăsaţi de toate grijile planetei. Văd lucrurile global. Eu nu. Bineînţeles. Nu-mi e frică de avioane, da nu prea a fost cazul. Până pe la 16 ani am fost în multe ţări. După aia n-a mai fost cazul. N-am mai plecat. Nu mai zburasem cu avionul de vreo 7-8 ani, până vineri. Nu eram confortabil cu ideea pentru că nu mai sunt ca înainte. Am claustrofobii, am chestii. Ora 8:00. Cum intru în aeroport, cum mă întâlnesc cu unul dintre cretinii pe care viaţa a făcut să-i cunosc. Şi aici e momentul în care îţi vine să te faci că nu-l vezi. Da nu merge, că te-a văzut şi vine. El se face că se bucură, eu zâmbesc decent. Se termină repede.  Mă duc la boarding. Aici, o doamnă teribilă şi strictă. Pare că te trimite pe lună, aşa vorbeşte. « Read the rest of this entry »

Crin for president (1)

October 19, 2009 § Leave a comment

Ţara are nevoie de un preşedinte. Ca idee. Practic n-are nevoie de nimic. Senzaţia e că merge de la sine. Mie aşa mi se pare. Politica plictiseeşte. Discursuri lungi şi proaste. Se schimbă taberele. Se schimbă anii. Nu se schimbă replicile. Ăştia vorbesc la fel. Sunt vreo 4 din care trebuie să alegi. Plus Vadim Tudor şi Gigi Becali. Ăştia sunt de divertisment puşi. Sunt distractivi. Băsescu nu mi se mai pare distractiv. Mă întristează. Oprescu îmi place doar când nu se ia în serios. Adică rar. Geoană are aspect de preşedinte. Poate are şi calitate. La noi, preşedintele e un fel de ministru de externe mai important ca ministrul de externe. Ăsta-i rolul lui constitutiv. D-aia zic că poate e bun. Doar că e susţinut de Vanghelie. Ceea ce o nenorocire. Ăsta are acelaşi public cu Băsescu. E nasol în ţara în care decid toţi ciumpalacii. Ăştia trăiesc zilnic cu neputinţele lor. Le place Băsescu. Râde ca ei din orice. Extraordinarul Traian îi mai păcăleşte pe unii când se pune cu spatele la mulţime. E dintre ei iar. Huiduie la televizor împrună cu România. E nemulţumit de sistemul politic care ne conduce. Unui om normal la cap ideea asta îi pare stupidă. Mai stupidă chiar decât faptul stupid, de a fi o ţară stupidă în care ajungem stupid să trăim stupid, conduşi stupid de stupiditatea unor stupizi, care în mod stupid, păcălesc o lume din ce în ce mai stupidă. Asta mi se pare cel mai stupid. Prin iulie pariam într-un post pe Geoană. De vreo 2 luni m-am răzgândit. Câştigă Crin. Ceea ce ar fi mişto.

Hank Moody style

October 16, 2009 § Leave a comment

Răzvan Exarhu

October 14, 2009 § Leave a comment

“Cea mai mare provocare pentru publicitari rămâne aceea de a face spoturi mult mai proaste decât ei”.

Uaţ ior neim

October 12, 2009 § 1 Comment

Vorbeam cu nişte colege extraordinare despre nume. Au o pondere importantă în reuşita şi în eşecul vieţii. Citeam interviul lui Costi Rogozanu cu Bobi Păunescu. Despre cum a ales numele Francesca. Are o poveste. Toate au. La succesul poveştii participă felul cum locuieşti numele. Însă lumea asta propune nume de nelocuit. Depildă Decebal sau Traian. Sunt tipul de nume care îl pun pe posesor într-o constantă ipostază ridicolă. Dacă îi mai asociezi şi Băsescu, acolo e o dramă. Şi nu pentru el. Că nu se strigă singur. Sperăm. Noi trebuie să-l folosim în conversaţie. Numele e important să fie şi contextual. Nu poţi s-o scoţi la capăt cu Burebista. Trebuie să te cheme ca-n secolul 21. « Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for October, 2009 at Mindfields.