Curentul ca stare de fapt

September 29, 2009 § Leave a comment

E din ce în ce mai mult curent. Asta îmi e clar. E o panică generală. Viaţa antrenează multe frici. Cea mai populară este frica de curent. Probabil un institut de statistică poate determina cam de câte minute e nevoie ca după ce ţi se pare că e curent, să ţi se pară din nou. Frica prin repetiţie devine spaimă. Probabil aici despre asta vorbim. Românul o dată la câteva minute se gândeşte că e curent. E o intuiţie dincolo de asta care antrenează starea de teroare. Există oameni dispuşi să înţeleagă faptul că e curent. Doar că să nu tragă.  De aici vine nenorocirea. Că ăsta trage. Toate geamurile trebuiesc închise. Trage curentul. Atmosfera e de asediu. Noi râdem, da nici să trăieşti o viaţă în curent nu e o soluţie. Ajungi să zici că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu. Am înţeles că atunci se lua curentul. Vorbeam la un moment dat cu un prieten şi am tras o concluzie. Când ai un copil, trebuie să iei nişte decizii. Trebuie să ai un plan despre cum îl creşti. Nu poţi să laşi lucrurile în întâmplare. Una din decizii e dacă-l creşti cu curent sau fără. Dacă-l creşti fără, la un moment dat în viaţă o să poată să deschidă un geam şi să i se pară că bate vântul. Nu că trage curentul.

Tatatara tata tatatara tata

September 25, 2009 § Leave a comment

Teo Trandafir eu cred că a fost dărâmată de complexe. În ultimele ediţii, 3 sferturi din glume aveau legătură fie cu vârsta fie cu aspectul ei. Era redundantă. Eu am întrebat-o într-un interviu când se lasă de televiziune. A doua zi a povestit la televizor că sunt bou. La un an distanţă a hotărât să se retragă. A explicat că iese din televiziune cu argumentele omului scârbit de ce se întâmplă. E o sitaţie mesmerizantă pentru cei care au prins show-urile doamnei cu manelişti. Altmteri ai tinde să crezi că e un om cu intenţii rafinate. Starea de lehamite e incompatibilă aici cu posesorul şi argumentele lui. În fine. După finalul emoţionant de carieră teve a acesteia, înţeleg că o ia de la căpăt. Face emisiuni difuzabile în Buzău. Am înţeles-o şi pe asta. Înainte să ia decizia aceasta, Trandafir a fost profesoară la o şcoală de jurnalism. Nicio problemă până acum. Profesorul Trandafir. O să mai fiu bou o dată în viaţă. Băi frate, explicaţi-mi şi mie ce e asta…. P. S. Teo Trandafir: “Ai youtube?”

Mihai Dobrovolschi

September 24, 2009 § Leave a comment

Buzdugan: o farsă de om .

Love actually

September 23, 2009 § Leave a comment

SV103612Dragostea e prea complicată. De participanţi. În rest are un desfăşurător simplu. Probabil că ea e miza. D-aia facem. În general. Dragostea e miza. Marius Tucă m-a întrebat într-un interviu al meu care e cea mai frumoasă perioadă din viaţă. Aia când eram îndrăgostit. Aia e a mea. Aia e şi a lui. Aia e. Nu poţi gândi rău atunci. Când eşti îndrăgostit eşti bine dispus. Vrei bine. Vorbim de Marius Tucă. Şi de aroganţă. Dragostea e fără aroganţă. Love is stronger than pride. Dintr-un interviu cu Andrei Gheorghe am tras concluzia că scopul ultim şi suprem al bărbatului este femeia. Restul sunt mijloace. Lumea e complicată. E amestecată. E prea mult rău în bine. Şi bine în rău. Se joacă-n jurul tău cum zice Chirilă. When love goes wrong, nothing goes right. Wicked Park. Mişto film. Are unul dintre cele mai frumoase finaluri. Există o ştiinţă a felului în care oamenii se întâlnesc. Aia m-a învăţat filmul ăla. Sau Californication. E o poveste care-mi place acolo. At the end of the day it’s all about her. Asta am reţinut de la Hank Moody. La finalul zilei ea este pentru mine cea care contează. Şi când sunt binedispus înseamnă că o iubesc.

Costi Rogozanu

September 23, 2009 § Leave a comment

“Am dat la maximum absolut boxele din maşina mea. Neimpresionat. Tare e mai bine decît foarte tare”.

Teoria oracolului

September 21, 2009 § 2 Comments

Mă uit că au început ăştia şcoala şi-mi dau seama în conversaţii cu foşti colegi că cei de acum nu mai au oracole. Eu nu ştiu cum să trăieşti la 12 ani fără. Îmi pare trist deznodământul ăsta. Cum mă să n-ai oracol?  Băi şi mama avea la 12 ani. Instituţia oracolului e obligatorie. Era caietul ăla, de trebuia să-l ascunzi de părinţi şi profesori. Erau acolo secretele unei generaţii. Tot.  Se vorbea despre sărut. Şi despre ce relaţii ai. Pe cine iubeşti. Tot timpul iubeai pe cineva. Ce muzici asculţi. Era o treabă secretă. O afacere închisă între tine şi cei 20 care încăpeau să-l completeze. Cum bă să n-aibă ăştia. « Read the rest of this entry »

Ruşinea nu e să furi. Ruşinea e să te prindă.

September 17, 2009 § Leave a comment

Where Am I?

You are currently viewing the archives for September, 2009 at Mindfields.