2 become 1

May 7, 2009 § 1 Comment

Johnny Răducanu îmi povestea într-un context că românii în general sunt amatori. Ciorditul a mers bine până s-au apucat românii de furat. Au stricat meseria.  Nu au orgoliul de aş face bine treaba. Nu-şi respectă meseria. Cel mai bun ciorditor. Cel mai bun gunoier. Cel mai bun pianist. Cel mai bun fotbalist. Pe ăştia îi respect. Pe cei mai buni. Eu spun că românii sunt buni din când în când. Nu sunt obişnuiţi cu reuşitele. Succesele par a fi norocoase. Par consecinţa mobilizării momentane. De aici şi bucuria isterică. Sărbatoarirea succeselor este descătuşarea. Astea sunt motivele pentru care îi apreciez pe cei al căror succes durează. Eugen Istodor face de 10 ani interviuri la Academia Caţavencu. Pare un om simplu. Care face interviuri pe viaţă şi pe moarte cu Băsescu, Iliescu şi ceilalţi. Poate aici e secretul. Nu e complicat. Istodor  e singurul spre care privesc ca şi când ar fi mai bun ca mine. La interviuri. Ăsta e interviul cu el. No.1 VS No.2Gata?

Despre ce vorbim?

Despre ce vorbeşti de obicei? Nu vorbeşti despre fotbal? Bărbaţii în general vorbesc despre fotbal.

Nu. Nu vorbesc despre fotbal. Depinde şi cu cine vorbesc.

Tu vorbeşti despre politică înseamnă.

Vorbesc despre orice. Nu mă pricep la nimic şi daia din nimic poţi să scoţi orice tâmpenie. Şi din gura ta şi din a altuia.

Eşti mai bun ca mine la interviuri.

Ţi se pare ţie.

În ultimul timp nu mai ştiu. Da’ când îţi citeam interviurile erai.

De ce?

Cred că aveai un pic mai mult curaj.

Poţi să întrebi orice. Cu întrebarea poţi să loveşti oriunde. Tu pui întrbarea. Eşti nevinovat. Întrebarea este o nevinovăţie.

Răspunsul e greu.

Păi trebuie să răspundă ăla. Nu e treaba ta. Întrebarea este o nevinovăţie. Eşti vinovat când dai răspunsuri. Ca mine, acum.

De când faci interviuri.

Din 1993… 1994.

Câte interviuri s-au strâns?

Am scos o carte cu ele.

A fost bine că ai scos cartea aia?

N-a ajutat la nimic. Am scos-o din vanitatea pe care o aveam din facultate.

E nasol să fii scriitor în România?

E zero. N-ajută la nimic.

Nu prea avem scriitori.

Sunt. Da’ sunt din secolul trecut.

Am văzut că tu faci interviuri foarte mult cu politicieni. Insişti cu politica.

Nu e o regulă. Pot să fac cu oricine. Aşa e ziarul. Cu moravuri politice. Trebuie s-o mai cârmim şi spre altceva.

Politicienii sunt ineficienţi în interviuri. Vorbesc mult şi trebuie să scrii tot ce spun. Altfel ai senzaţia că n-ai fost corect.

Trebuie să-i rupi. Îi rupi pe viaţă, pe moarte, pe terenuri. Pe imobiliare. Îi bagi în alte chestii. Îi mai întărâţi. Îi faci proşti. Îi mai scoţi din ritm.

Te cerţi cu oamenii la interviuri.

Nu m-am certat. Eu puneam o întrebare. Eram nevinoavat şi ei se…

Se supărau ca proştii.

Da.

Care s-a supărat rău? Să facă urât de tot adică.

Băi nu ştiu. Toţi se supără la fel. De fapt nu e mare supărare. Îţi zic de mamă. Tu trebuie să încasezi.

Păi nu dai şi tu? Nu încasează şi el după aia?

Treaba lui. Nu mă mai interesează. E lupta lui cu cititorul după aia.

Ai făcut acum un interviu cu Elena Udrea. Cum ţi s-a părut ca intervievată?

Are sâni mişto. Cam aici se mişcă povestea. Cred că ar fi mai interesante dialogurile cu ea pe alte teme. Aşa pe politică…

Ai văzut interviurile din zona mondenă cum sună? Seamănă cu politica. Pun toţi aceleaşi întrebări… sunt toţi politicoşi. Sunt toţi emoţionaţi.

Probabil sunt nişte politici ale publicaţiilor. Poate sunt şi aranjate câteva dintre ele.

Sunt reporterii prea emoţionaţi.

Nu ştiu… au multe clişee.

Sunt foarte multe talk-shouri la televizor. Sunt atât de multe întrebări de pus?

Talk showurile la televizor acum sunt veninuri. Venin pe canalul lui Băsescu. Venin pe canalele lui Tăriceanu. Întrebările sunt aparent aceleaşi. Depinde cine le pune. Una este să pună Gâdea întrebarea, alta e s-o pună Turcescu.

Voi la Caţavencu cu cine mai ţineţi?

Suntem împărţiţi. Unii cu Tăriceanu, alţii cu Băsescu.

Tu cu cine ţii?

Eu cu nimeni. Ceea ce e nasol. M-aş îndrepta spre Tăriceanu. Parcă îl văd construind.

Eu ţin cu Steaua.

Eu cu Rapid. Da mă enervează Copos. A avut echipă da’ a vândut tot. L-a dat şi pe Lucescu.

Ăsta ne vinde pe toţi.

Să vedem cât l-o ţine pe Rednic. Şi-a mai bătut joc de el o dată.

Cu Becali ai făcut interviu?

Am făcut o dată. I-am numărat oile. A ieşit bine. Cu înjurături, cu… a fost bine.

Te-ai enervat?

Nu eu trebuie să mă enervez. El trebuie să se enerveze. Şi se enervează repede. Becali e născut nervos. Are o stare iritată care nu duce nicăieri. Şi el a intrat în impas. Părea că iritarea asta ajută la ceva. Nu ajută la nimic. Enervarea asta a lui nu duce la nimic. El n-are încredere în oameni. O avea bani, da’ nici în aia nu are încredere. E ca la manele. Au ţinut o perioadă. Cam aşa şi la Becali. Şi el e un manelist. Strigă… ăăăhăăhăă banii mei.

Cu Vântu, cu patronul ăsta al vostru te-ai văzut?

M-am întâlnit cu el. E haios… aşa. E şmecheros.

Deci vine pe la voi.

Nu. A venit o dată… da’ demult.

Pare aşa un individ metafizic. Se vorbeşte des despre el ;i nu apare nicăieri

Păi la ce-i foloseşte? Care e logica? Banii trebuie să intre în buzunar nu să-i scoţi, să-i afişezi…

De ce-şi cumpără oamenii maşini scumpe? Ca să fie văzuţi în maşini scumpe.

Vântu nu trebuie să fie văzut. Tu vezi “vântul” pe stradă când bate?!

Interviurile cu fotbalişti.  Oamenii din fotbal mi se pare că au răspunsuri interne. E o altă civilizaţie a dialogului cu ei.

Au răspunsuri scurte. N-au vorbele la ei. Nu sunt născuţi cu vorbe. Sunt născuţi cu mingicăreală.

Politicienii au prea multe vorbe.

Asta e meseria lor.

E important fotbalul?

E inutil.

Oamenii trebuie să consume emoţii.

Să consume cu gagicile. Au cu cine consuma. Mai ales că sunt 11. Sunt prea mulţi într-o echipă.

Şi uneori mai intră şi Răzvan Lucescu pe teren.

Mai e şi arbitrul. Şi…

E prea multă lume pe teren?

După mine da. Era mai mişto cum ne jucam noi când eram copii. Depinzi prea mult de prea mulţi oameni. În sesnul ăsta este inutil fotbalul. Sunt prea multe forme fizice pe teren.

Pe de altă parte îmi vine să fac o comparaţie şi să te întreb. La Caţavencu dacă eraţi mai puţini eraţi mai buni?

Când eram mai puţini eram mai eficienţi, da. Eram 8 oameni. Era de-ajuns.

Tu eşti dintre cei 8 de la început.

Atunci a fost cel mai bine. Nu înseamnă că cei care au mai venit nu sunt buni. Cel mai bine însă a fost în 8. Ţin minte când am jucat la cupa presei şi nu aveam rezerve.

Păi e bine să nu prea ai rezerve. Am văzut că eşti mai puţin rezervat în interviuri. Uneori e bine şi fără rezerve.

E adevărat. Eşti pe viaţă şi pe moarte.

Mi se pare totuşi că, în multe situaţii, starea de bună dispozţie a ţării, depinde de forma lui Mutu.

Asta aşa este. Dacă omul nu are bani să aibe alte preocupări…

Cu Iliescu ai făcut interviu?

Da. Şi el şi preşedinţii în general dau interviuri la Caţavencu după ce pleacă de la putere. Şi Băsescu e la fel. E pe cai mari acum, da’ uită că i-am luat câteva interviuri şi i-am ridicat ratingul.

O să ajungă pe mâna ta iar.

Se întoarce. Nu-i problemă.

Iliescu cum ţi s-a părut?

Haios. Face glume, până trece pe politică. Acolo devine încrâncenat. Trebuie să-l scoţi pe amintiri, pe copilărie…

De soţie nu zice nimic?

Pe de altă parte are şi dreptate să nu zică. Dacă nu e în politică, n-are sâni…

Felicitări.

Pentru ce?

Aşa în general.

Aaa… aşa? E bine. Trăim.

Tagged:

§ One Response to 2 become 1

  • verdesiroz says:

    Stii ca Cioran a zis o treaba pe care cred k mi-o voi scrie pe piatra funerara? Cum ca Romania a fost mereu “potentialitate”, niciodata “actualitate”… if only he could see what’s goin’ on now:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading 2 become 1 at Mindfields.

meta

%d bloggers like this: