La naiba… cu Solcanu

April 30, 2009 § Leave a comment

Mircea Solcanu este un personaj greu justificabil. E o prezenţă absurdă.  Pare că n-are rost. Permanenţa cu care se zbate să fie simpatic îl face ridicol. Rolul său în emisiunea pentru care lucrează e să citească ştirile de pe prompter. E atât de preocupat să fie simpatic încât e nevoie de intuiţie şi anticipaţi ca să poţi urmări ce zice. Asta până l-a făcut Bendeac personaj. De când îl imită a început lumea să ştie de el. E ăla care zice “la naiba”. Şi “în puii mei”. Distanţa de la penibil la simaptic mie mi se pare destul de consistentă. Îţi trebuie multă bună dispoziţie să-l  treci la simpatici. E nevoie şi de multă bună voinţă aici. Şi astrele trebuie să se alinieze într-un fel şi parcă tot nu-i suficient. A înţeles şi el că lumea îl asociază expresiei “la naiba”. Din momentul ăla viaţa lui a căpătat un sens. Trăieşte ca să zică aşa. L-am văzut azi la emisiunea lui Găinuşă. E pornit rău pe expresie. Concluzia mea e că Solcanu este suficient de penibil încât să-l imite el pe Bendeac. Indiferent cum îl va juca de-acum înainte.

Cum mi-am petrecut cutremurul

April 27, 2009 § Leave a comment

Dac-o să fie sfârşitul lumii sper să nu mă prindă naibii cu televizorul pe Realitatea tv, în timpul emisiunii Corinei Dragotescu. Este un dezastru mai mare decât orice cutremur în sine. Când eşti în direct şi se zgâlţâie studioul puţin, trebuie să fii exersat serios în ridicol să te ridici s-o iei la fugă. Corina Dragotescu a dat de vreo 3 ori reacţia ei calmă din timpul cutremurului. “Pentru telespectatorii care nu ne-au văzut în timpul cutremurului…”. L-a sunat pe Mărmureanu şi-n timp ce omu ăla vorbea, ea vorbea şi ea în felul ei, aşa încât ăla a închis telefonul. Cu timpul oamenii din studiou s-au apucat să discute nişte lucruri moment în care Corina Dragotescu a vrut şi ea să-şi spună punctul de vedere:”Peste 2 zile va fi şi ziua mea de naştere. Poate cutremurul vrea să-mi transmită ceva”. Între timp telespectatorii se sunau între ei să-şi povestescă cum şi-au petrecut cutremurul. Cele 4 secunde de cutremur. La 2 dintre televiziuni am văzut aceeaşi imagine incredibilă cu o lustră care se mişca. Absolut cutremurător. Din povestea asta mi-a plăcut un singur om. Adrian Păunescu. În momentele în care Corina Dragotescu nu mai avut nicio părere a apucat să citească ce a scris pe perioada pauzei. “Cutremurul de-o dată, în 2 ne desparte. Nici pregătiţi de viaţă. Nici pregătiţi de moarte”. Până la urmă despre asta pare a fi vorba.

Temperamente vulcanice

April 23, 2009 § Leave a comment

1-4Go 4 more….

« Read the rest of this entry »

Boc Boc Boc-in on Heaven’s door

April 22, 2009 § Leave a comment

Există de ceva vreme meseria de reporter. Asta e uneori bine. Alteori nu. Reporterii lucrează cu întrebarea. În mare, despre asta e vorba în meseria lor. Să pună bine întrebarea. Mass Media e plină de întrebări proaste. Tâmpe. Anticipabile. E plin de reporteri emoţionaţi. Există şi meseria de politician. Ceva mai veche, ce-i drept. Meseria de politician presupune răspunsuri. De obicei politicienii răspund prost. Previzibil. Răspund şi mult. Oarecum artificial. Ei se traduc ca fiind diplomati. Aici vorbim despre plictiseala. Felul în care răspund e o problemă mai mică, în comparaţie cu faptul că li se pare că există oameni intresaţi. D-aia au succes politicienii simpatici. Că mai stai să-i asculţi. Meseria de reporter stupid s-a întâlnit sâmbătă seară cu cea de politician stupid. La Cluj. La slujba de Înviere la care a participat Emil Boc. Reporterul care i-a pus o întrebare, evident n-a fost surprins de prezenţa ăstuia acolo. El desemenea ştia că va fi un reporter acolo care-l va întrba ceva. În drum spre filmare, reporterul probabil şi-a repetat câteva întrebări în minte. Şi-acum o luăm descrescător. Titlul ştirii… “Emil Boc impresionat de slujba de Înviere”. Intră materialul. Boc în mulţime. Şi apare întrebarea pe care reporterul şi-a pregătit-o.”Cum vi s-a părut slujba?”. Evident. Eu, precum mulţi alţii, mă aşteptam să zică: “O mizerie. Ca în fiecare an. O nenorocire”. Ce răspunde Boc. “O slujbă foarte frumoasă. Ca-n fiecare an”. Un răspuns interesant. Câţi dintre noi se aşteptau la asta. Un răspuns de prim-ministru. O întrebare de reporter plătit de Antena 1. Şi, un titlu de ştire… “Emil Boc impresionat de slujba de Înviere”. Minunat.

Personal Jesus

April 18, 2009 § Leave a comment

sagtfag1Cred în Dumnezeu. Am crezut tot timpul. De obicei fără să ştiu de ce.  Cei care nu cred, se raportează la poveste cu aroganţă. Asociază lipsa de credinţă ideii de deschidere la minte. Dumnezeu pare a fi pentru pensionare.  Constant şi sigur începe să pară că nu eşti sănătos la cap dacă vorbeşti despre Dumnezeu. Eşti dubios. Sunt cel puţin două zile pe an în care Dumnezeu este inevitabil. De Crăciun şi de Paşte. Şi totuşi se poate. De Crăciun e Moş Crăciun şi de Paşte iepuraşul. Este intersant cum cu timpul fiecărei sărbători religioase i-a fost anexată câte o poveste care sfârşeşte prin a fi mai importantă decât evenimentul în sine. Un prieten care organizează party-uri în cluburi are status la messenger:  “Tonight, Easter fantasy party”. Şi vine un moment în care îţi mai pui o întrebare. De unde am plecat de am ajuns aici. Era cu Iisus, cu răstignirea… Easter fantasy party? Diseară. În club Shade :)).

De ce-mi place Tolontan

April 15, 2009 § Leave a comment

images8

Cătălin Tolontan. E redactor şef al unuia dintre cele mai vândute cotidiene. Îmi place Tolontan.  E concis. M-am săturat de rătăciri între cuvinte. Se vorbeşte mult. Consistenţa discursursului este direct proporţională duratei lui. E plin de oameni discursivi. E plin de paranteze. Viaţa are nevoie de concizie. Marius Tucă scrie fără punct. E prea puţin timp şi prea mult text. Îmi place Tolontan. Mi-am propus în viaţă să fiu un om corect. Când nu sunt e pentru că nu mi-am dat seama. Oamenii se împart în două. Nedreptăţiţi şi îndreptăţiţi. Cei îndreptăţiţi fac împărţirea dreptăţii. Nu e fraza mea. Nu mai ştiu a cui e. Ziua e plină de oameni incorecţi. Oamenii ăştia se mint. În sinea lor îşi asociază argumente stupide gesturilor. Există conştiinţă. Plină de minciuni menite să argumenteze greşeli. Prea multe greşeli. Prea puţine argumente. Îmi place Tolontan. Atenţia mea se îndreaptă spre proiecţia lui. Nu ştiu cum e Tolontan de fapt.  Eu aplaud proiecţia.  Ea spune că e unul dintre oamenii care mi-au părut să aibă o corectitudine riguroasă. Gramaticală.  Am vorbit de câteva ori cu el. Şi asta a fost concluzia. L-am văzut azi la “Sinteza zilei”. E bun. Aplauze.

Interviul cu Gâdea. Cu domnul Gâdea.

April 12, 2009 § Leave a comment


Am o relaţie constant stângace cu România. Ba îmi place, ba nu. Nimic nu e bun sau rău până la sfârşit. Totul este ca-n melodia lui Tudor Chirilă. “Binele şi răul se joacă-n jurul tău”. Avem România lui Dan Diaconescu şi cea a lui Mihai Gâdea. La televizor o regăsim mai mult pe prima dintre ele. Între Mihai Gâdea de la televizor şi cel pe care l-am întâlnit în birou nu este nicio diferenţă. E un individ constant. Se schimbă doar în câteva momente în care zâmbeşte. Este genul de interlocutor care-ţi ocoleşte răspunsul. Dar mi-a plăcut felul în care o face. La 5 ani de când l-am văzut prima dată la televizor, Mihai Gâdea a devenit un personaj. Seara la Antena 3, şi-a făcut o Românie a lui. E o Românie care te face să-ţi fie dor de Octavian Paler. Şi e o Românie care totuşi face rating.

« Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for April, 2009 at Mindfields.