Andrei Gheorghe 2009

February 17, 2009 § Leave a comment


Primul interviu pe anul acesta. Andrei Gheorghe. Comming back. Urmeză interviul cu Dan Diaconescu. Apoi Mihai Gâdea. Start. De ce ţi-ar plăcea Andrei Gheorghe. Unul dintre argumente este în parcursul ultimului răspuns. Celălalt are legătură cu toate răspunsurile. Gheorghe este un om cu răspunsuri. Şi este un om cu poveşti. Marius Tucă mi-a explicat o dată, ce vor românii. Retrospectiv privind spre toate succesele media, concluzia lui e bună. Românii vor poveşti. Gheorghe a avut multe. Ultima a avut un deznodământ nedrept. Gheorghe nu minte. Aşa a ajuns cu un procuror în faţă. Şi-a asumat o poveste. Urmează Gheorghe, la câteva luni după o nedreptate. « Read the rest of this entry »

România lui Craioveanu

February 15, 2009 § Leave a comment


Vlad Craioveanu pentru buzaianu.wordpress.com: “România mea este cea mai buna destinaţie de turism. Nimeni nu ştie de existenţa ei. E România mea secretă. Vrei să-ţi arăt România mea secretă? Este mult zambet. Este creaţie. Este tandreţe şi grijă. Poate fi o oază de spirit pentru un occidental săturat să trăiască o viaţă plină de şabloane şi reguli. După care… intervine în România mea, România celor mai mulţi. Aici observăm că o oază plină de giboni şi gorile poate deveni rapid o găoază. Şi vorba aia… staţi liniştiţi. Mai e o găoază de timp”.

Româniile

February 12, 2009 § Leave a comment

Am o relaţie constant stângace cu România. Ba îmi place, ba nu. Văd că de obicei e mişto să te enerveze. Românilor le place să-şi înjure ţara. Sunt convins că ar găsi multe motive de depresie în oricare alta. Cel mai simplu e să nu-ţi placă. Îţi determină un aer de superioritate. Pari interesant. Şi totuşi. Nimic nu e bun sau rău până la sfârşit. Mie-mi place România mea. Nu ştiu dacă-mi place România altuia. România mea e din oamenii cu care mă înconjor. E din locurile care şi-au câştigat o semnificaţie. E o Românie care mă face să zâmbesc. Şi alta care nu mă lasă să mă bucur de prima. Ladies & gentlemen, luni… România lui Vlad Craioveanu.

Greu de înţeles

February 9, 2009 § Leave a comment

Ce-au ţiganii cu ţiganul. Acum sunt rromi. Ţiganii compromit. Au compromis România. Au compromis maşinile nemţeşti. Au compromis numele de ţigan. Au compromis şi numele de rrom. Acum sunt “rromi întâmplător”. De fiecare dată când un ţigan face o catastrofă undeva, este prezentat insistent de către oamenii de la televizor ca fiind “rrom întâmplător”. Tâmpă e şi atitudinea războinică în faţa ţigăniei. Tâmpă e şi banalizarea statului de rrom. Bă ăştia nu sunt “rromi întâmplător”. Ăştia sunt rromi. E de înţeles cretinismul acestei etnii. Ce nu e de înţeles e căderea României în admiraţie. Rar şi pentru puţini trece o săptămână fără să te calce pe nervi un “rrom întâplător”. Românilor nu le ia mult să-şi aducă aminte când un “rrom întâplător” a determinat o situaţie stingheritoare. Bă da’ se grăbesc în fiecare seară să ajungă să dea pe Acasă TV. Începe telenovea despre ţigani. Apoi li se blochează telecomanda-n mână când apare Guţă la Mihai Morar. Românii cad în admiraţie în faţa ţigăniei. Asta e de neînţeles.

Aplauze pentru Cristina

February 2, 2009 § Leave a comment

Deschid televizorul pe aplauze. Frecvenţa datului din palme este imbecilizantă. Acum se aplaudă şi intenţia de replică. Nu ne mai înţelegem de atâtea aplauze. Înclin să cred că oamenii sunt plătiţi la bătaie. Prea multă ciocnire de palme, prea puţine poante. Bă când deschid televizorul ăia aplaudă. O perioadă îmi dădeau senzaţia că mi se adresează. Aplauze. S-a deschis televizorul. O ştiţi pe Cristina Cioran. Ceea ce nu e neapărat bine. A rămas fără aplauze. Nu i-au mai dat buget pentru aplaudanţi. Abia acum e de bătut din palme.

Ce-i cu ăştia

February 2, 2009 § Leave a comment

E din ce în ce mai nasol la televizor. De unde vin astea. Simona Sensual. Brăileanca. Nikita. Magda Ciumac. Ce-i cu astea. De ce apar la televizor. Ţara asta prezintă un ridicol în ascensiune. Băsescu preşedinte şi Emil Boc prim-ministru. Fiecare dintre ei au ceva stupid în relaţie cu funcţiile în care sunt. Una dintre explicaţiile care-mi plac vine de la Andrei Pleşu. “Românii acum votează asemănarea. Până în urmă cu ceva timp votau deosebirea”. Adică le plac cei ce le sunt asemenea. Par credibili. Până acum încrederea mergea la cei spre care priveau cu admiraţie. De ce apar Nikita, Magda Ciumac, Simona Sensual & asociaţii. Explicaţia simplă e Dan Diaconescu. Explicaţia mea e că sunt multe emisiuni. Faceţi un calcul câte talk show-uri sunt pe zi şi de câţi invitaţi e nevoie. Ada Teslaru m-a contrazis zilele trecute. “Oamenii vor personaje în care se regăsesc”. Până la urmă asta e şi teoria lui Pleşu. Azi am vorbit cu un prieten care a lucrat la Acasa TV. La Poveştirile de Noapte. În timp ce vorbeam, am început să am dreptate. Atât de multă încât iată argumentul final. Cei de la Acasă TV le-au lansat pe Nikita, Simona Sensual şi multe altele. Când? Când aveau suficient de multe conflicte încât nimeni nu le mai accepta invitaţiile. Era nevoie de personaje. Nevoia de personaje. Asta e cu ăştia.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for February, 2009 at Mindfields.