Examenul trece. Întrebarea rămâne.

January 27, 2009 § 2 Comments

“Dacă semaforul în funcţiune se află instalat pe partea cealaltă a intersecţiei, conducătorul de autovehicul:”. Şi aici începe răspunsul corect. “Este obligat să respecte semnificaţia semnalelor luminoase ale acestuia, dacă un alt semafor instalat la intrarea în intersecţie are în funcţiune un semnal similar”. Citind aceasta pentru examenul de redobândire a carnetului mi-am zis: iată întrebarea. Am recitit-o şi am tras altă concluzie: băi, şi totuşi există. Apoi încă o dată am citit-o. Altă concluzie: a fi, sau a nu fi. Aflat la capătul răbdării, am mai citit o dată. Şi n-am mai avut concluzie. Este ca şi când ai fi la Piaţa Victoriei şi un poliţist ar avea o mână ridicată la Piaţa Unirii. Respecţi sau nu respecţi indicaţia. Răspunsul poate fi numai unul. Da. Dacă ai şi tu un poliţist în faţă care face ce face şi ăla de la Unirii. Aplauze. 13 din 15. Să mă lase iar ăştia să conduc. După ce m-a buşit tramvaiul. Ceea ce a fost inadmisibil. Să mă las buşit de un tramvai. Examenul trece. Întrebarea rămâne.

Naaisss

January 23, 2009 § Leave a comment

Mircea Badea: “Nu poţi minţii dincolo de limitele minciunii însăşi. Pentru ca o minciună să rămână minciună trebuie să fii puţin preocupat să-i dai o aparenţă de adevăr” .

S-au mai liniştit

January 20, 2009 § Leave a comment

Anii încep să se schimbe din ce în ce mai dezolant. La televizor zic. Telecomanda nu mai face faţă poveştii. Revelionul, am înţeles că a fost prezentat de Vali Vijelie pe toate posturile. Cam ce an poate fi ălă în care intrii cu Vali Vijelie? Antena 1 se laudă că a câştigat bătălia ratingurilor de revelion. Nu victoria e memorabilă aici. Faptul că te lauzi cu ea mi se pare decisiv. Să ai aceeaşi manelişti ca pe toate celălalte posturi şi să fii dat pe spate de succes că s-au uitat oamenii la Vali Vijelie la tine şi nu la Vali Vijelie în altă parte. Asta e cu adevărat reuşita. Povestea avea să fie completă când Dan Negru a intrat în direct la “Observator”. A povestit pe un ton emoţionant reuşita. “Revelionul este Champions League-ul televiziunilor. Posturile tv acolo îşi aruncă toate vedetele. Noi am câştigat”. Pe tv, în timpul emoţionantului discurs, erau difuzate imagini din victoriosul revelion. Erau Guţă, Vijeşie şi Bursuc mă. Vedetele Antenei 1. La 20 de zile distanţă, băieţii cu muzică tristă de petrecere veselă, s-au mai liniştit.

Punct şi de la capăt

January 18, 2009 § Leave a comment

Am schimbat revista.Am reînceput interviurile. Am trecut de la Story la Confidential. Am început ca de obicei cu Andrei Gheorghe. O dată că aşa e tradiţia :). Şi apoi că aşa mi-a venit. Am simţit că trebuie să-i iau apărarea. Şi bine am făcut. În februarie urmează Dan Diaconescu. Demult îl aşteptam “ca şi când”. L-am măcelărit :). O să scriu despre ce-am văzut acolo. Concluzia e că am trecut la Confidential şi că ultimul interviu pentru Story avea să fie cel cu Tudor Chirilă. Adică ăsta…. “Poliţiştii te trag pe dreapta, în timp ce te saturi de patul de-acasă şi îţi doreşti să te trezeşti din somn într-un pat de femeie frumoasă, pe o stradă desenată de-un copil. Ajungi la birou unde ai un şef idiot, care nu înţelege că tu trebuie să-noţi. Te întorci din ce în ce mai bărbat şi uiţi că ai avut 18 ani, erai nebun, iubeai şi n-aveai bani. Povestea merge mai departe, ca vântul din Vama Veche iar trenul accelerat Bucureşti – Mangalia, pleacă-n 5 minute de la linia 5. De ce cântăm noi acest cântec? Americanii-s de vină. Binele şi răul se joacă-n jurul tău, te întrebi de ce lumea te vrea cum nu te poate avea şi zâmbeşti. Vara asta ai să te-ndrăgosteşti. Asta am învăţat până acum de la Tudor Chirilă. Interviul ăsta este pentru cei care cred că dragostea va mai schimba ceva. Este despre Tudor Chirilă. Deci despre mare. « Read the rest of this entry »

O degringoladă totală

January 15, 2009 § 1 Comment

Românii şi România

January 14, 2009 § Leave a comment

Nici românii n-o plac. Nici România nu-i place. Românii şi România au o relaţie stângace. Se compromit reciproc. Românii îşi exagerează personalităţile după moarte şi le omoară constant în timpul vieţii. Le place să conteste. Contestaţia te valorizează. Nu e bine să-ţi placă. Pari ieftin. Românii îşi omoară personalităţile în timpul vieţii. Le găsesc ei ceva. Lucrează pe sistemul “hai bă că şi ăsta…”. Florin Piersic e actorul. E cel mai bun. L-am aplaudat sincer. E un individ care mi-a făcut inima să bată mişto. Am făcut o dată un interviu cu el. Are ceva ce n-am mai întâlnit la nimeni. O naivitate teribilă. E individul care vrea glorie. Băi eu altul mai autentic în asta n-am întâlnit. Nu vrea bani. Vrea aplauze. Pe mine oamenii ăştia mă lasă cu gura căscată. Zic la plural că poate or mai fi. Eu n-am mai cunoscut. Lupta cu anonimatul. Am întâlnit în presă o grămadă de pămpălăi. Indivizi şi individe care s-ar descurca binişor în meseria de vânzător de ziare. Soarta îi aduce în redacţii. Băiatul ăla care i-a găsit el ceva lui Florin Piersic. Lupta cu anonimatul e uneori jenantă.

Video killed the radiostars

January 8, 2009 § 1 Comment

La radio de regulă nu înţeleg playlistul. Din câte melodii sunt pe lume mi se pare jenant s-o dai tot p-aia într-un interval de 2 ore. Şi vin şi-ţi explică. E heavy rotation. Că e hit music station. Că oamenii nu ascultă radio întruna. Când deschid vor să audă hitul. Asta îmi răspund oamenii de radio. Băi tată. Da’ lumea se mai schimbă. Îţi place o melodie. N-aştepţi s-o prinzi la radio. O iei naibii de pe net. O asculţi acasă. O auzi în cafenele. Apoi prin cluburi. “Cuando tomes tu café toma tu café”. Să ţi-o mai pui şi sonerie la telefon. S-o mai auzi şi la radio. Şi cam asta ar fi. Aşa ajung oamenii de se cretinizează. Şi sună după 12 noaptea la Iliuţă să le spună care e treaba. Îmi place muzica pe One Fm. Are un ritm mişto. Şi dau să ascult într-o zi pe la 6 şi ceva. Cristi Niţu şi Dana Nicula. Ăştia erau dj-ii. Le-am reţinut numele că le repetau întruna. Ăştia sunt dj cărora le place să se asculte în căşti la radio. Nu zic nimic. Se întreabă întruna ce mai fac. Că tu ce mai faci. Că eu ce mai fac. Răspunsurile pe care şi le dau îi aruncă în ipostaza oamenilor care prea multe nu fac. Pe principiul “uite p-aici pe la radio”. Le place să se-audă. Şi-n timp ce scriu, ia unul dintre ei cuvântul. “Eu am intervenit acum să vă mulţumesc pentru atenţie şi să vă vă spun că ne apropiem de ora 19”. Băi, sigur d-asta ai intervenit, da? Că erau p-aici unii care ziceau că cică-ţi place să te auzi în căşti.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for January, 2009 at Mindfields.