Naaisss

December 29, 2008 § Leave a comment

Andrei Gheorghe: ” Sper ca unii dintre voi să trăiască până or muri. Pe ceilalţi nu dau doi bani “.

Advertisements

Crăciunul şi fericirea

December 26, 2008 § Leave a comment

Îi ştiu pe cei care urează mult. Îi simt de la început. De cum debutează primul sunet. Îi anticipezi. Îi vezi că-şi pierd cuvintele. Te studiază în timpul urării. Ăsta arată cam rău. Îl bag la urarearea cu sănătatea. Ăsta e cam supărat. “Fie ca Sărbătorile de iarnă să-ţi aducă mai mult noroc”. Parcă durează prea mult uratul. Urările trebuie să fie scurte. Sunt prea mulţi oameni care aşteaptă. Nu e timp. Şi totuşi. Pentru unii “un Crăciun fericit” e prea puţin. Atunci se merge spre Moş Crăciun. Că să-ţi aducă… că nu ştiu ce. Apoi apare bucuria din suflet. “Un Crăciun fericit şi fie ca Moş Crăciun să aştearnă sub brad tot ce vă doriţi, în timp ce în suflet bucuria…”. Din intonaţie urarea tinde să se încheie. Dar intră în discuţie sănătatea. Foarte importantă. Decisivă pentru orice urare serioasă. “Sănătate să avem că pe restul le facem noi”. Aici aş avea o obiecţie teribilă. Am văzut foarte mulţi oamnei sănătoşi care nu făceau mare lucru. Sănătatea e importantă, da’ nu suficientă. Există oameni aflaţi în faţa telefonului. Gata să demareze acţiunea de urare. Atunci le vine o idee. ” Da’ nu mai bine le dau eu un SMS cu toată chestia asta!? ” .

P. S. “Un Crăciun cât mai fericit, iar anul care vine să-ţi aducă ce ţi-a lipsit anul acesta ! ” L-am primit chiar în timp ce scriam. Minunat. Am să-l dau mai departe. Să meargă din mână în mână până în spate.

Naaisss

December 24, 2008 § Leave a comment

Sorin Dumitrescu: “Istoria o face omul doar când e imbecil. În rest istoria o face omul îmreună cu Dumnezeu”.

Santa Claus is coming to town

December 22, 2008 § 1 Comment


E o teorie. O ştiu de la un om important pentru mine. Mi-a spus-o acum 2 ani. De atunci îmi vine constant în minte, când se face decembrie. E complicat să fiu de acord cu ea. E şi mai complicat s-o contrazic. Niciodată nu mi-a plăcut Moş Crăciun. Nu mi se părea simpatic. Râdea complice. Şi eu îi zâmbeam mercantil. De mic cred că trăieşti cu senzaţia că pe 25 e ziua lui Moş Crăciun. Sporadic înţelegi că s-a născut Iisus şi asta pare o coincidenţă. Moş Crăciun lasă ideea de Dumnezeu parodiat. Moş Crăciun e cel care le ştie pe toate. Care te urmăreşte de sus. Are nişte pitici. E cel care vine de undeva din cer într-o sanie. Acum 2000 şi ceva de ani, Dumnezeu a făcut lumii un cadou. I l-a trimis pe Iisus. La fel şi Moş Crăciun. Le trimite maşinuţe şi produse electrocasnice. Copiii sunt educaţi să creadă în Moş Crăciun. Conversaţia despre el seamănă stingheritor cu cea despre Dumnezeu. Crezi sau nu crezi. Desfăşurătorul lui Moş Crăciun este similar celui lui Dumnezeu. Copiii întâi trebuie să fie buni. Apoi să-i ceară Moşului ce-şi doresc. Pe sistemul, cere şi ţi se va da. Moş Crăciun poartă nedreptatea. Copiii în final sunt răsplătiţi după posibilităţile părinţilor şi nu după poeziile pe care le-au învăţat. Aşa se antrenează lipsa de încredere. Aşa se antrenează ziua de 25 decembrie când oamenii cred în Moş Crăciun.

no comment

December 22, 2008 § Leave a comment

Naaisss

December 13, 2008 § Leave a comment

Mihai Bendeac: “A apărut o nouă categorie: PITZIPOANCA ANTI-PITZIPOANCĂ. Adică alea care iau în râs pitzipoancele şi cocalarii fără să-şi dea seama că fac parte din aceeaşi categorie. Sunt nişte pitzipoance cu pretenţii de stil” .

Aşadar, stimaţi telespectatori

December 10, 2008 § 1 Comment

Există o emisie pe Antena 1 care îmi dă motive serioase să nu mai ies din casă a doua zi. Adică începe să mi se pară periculos. Şi parcă şi puţin inutil. Pe la 1 jumatate noaptea e. Apare la o masă un băiat care seamănă cu mulţi dintre cei din faţa caselor de copii. Greu îi găseşti o calitate. D’aia au şi scris pe ecran “numerolog”. Ca să aibă naibii o calitate. Aceea de numerolog. Şi-ncepe. “Aşadar, stimaţi telespectatori aşteptăm în continuare apelurile dumnevoastră”. Şi sună lumea întruna. “Numele şi data naşterii, vă rog”. “Mihai, 26 iunie 1970”. De obicei se duce în zone generale. “Da. Se pare că aveţi ceva probleme”. Ăsta de la telefon, rămâne uluit. “Uite bă c-a ştiut”. Cu timpul prinde curaj şi merge pe verdicte concrete. “Văd că aveţi o problemă cu unul dintre copii”. “Da, n-am copii…”. “Păi în senusul ăsta vă zic. Vreţi să faceţi un copil. Se pare că la anul în luna august veţi avea primul copil. Mulţumim că aţi sunat. Mai luăm un telefon. Vă ascultăm…”. Lumea sună întruna. Ăsta le zice nişte prostii şi ăştia rămân perplecşi. “Uite bă că ştie”. Şi stau şi mă gândesc că mă pot întâlni cu ei pe stradă. Am câţiva pe care-i bănuiesc că ar suna acolo. Mihai Morar depildă are tipologia omului cu telefonul în mână. Şi Cristina Cioran pare genul. “Aş vrea să ştiu pe plan sentimental ce-o să fie”. Proporţiile cretinismului general le înţelegi abia când băiatul se prezintă. Îl cheamă Iliuţă.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for December, 2008 at Mindfields.